sunt prins în generația celor ce spun nu...ar fi frumos să mă opresc aici, să nu divulg, să nu atac, deoarece vina nu îmi aparține mie.o să continui pentru voi să vorbesc la persoana I...cine sunt eu?printre altele un însetat de comunicare, un nebun care iubește oamenii alternativ...voi sunteți de vină, cei cu 20-30 de ani în plus, reci, incapabili să vă dezmorțiți dupa un regim de cenzură...din cauza voastră tineri ca mine înșeleg aiurea libertatea, și trec în extreme, și aleg drogul ca înlocuitor al feliilor de pâine neagră atât de necesare...cine sunt eu? nu știu daca e meritul meu sau meritul vostru, dar decă fiecare ar face ca mine ar fi mai bine...cel mult...ascult momentan veritasaga, ceea ce motiveaza,sper, abaterite de la subiect...în luna ianuarie 2003, într-un experiment ciudat atunci al unui preot din localitate am intrat și eu.acum cred că e datoria mea să continui ideea.[cu asta revin altădată,scuze...]am nevoie de Biserică?nu te speria frate, nu e vorba de instigare la credință dacă te-ai speriat deja...aminteam acum câteva zile de caracterul necesar al grupărilor de gen Flacăra...și o să zică unul dintre voi:Poezie punct ro ce e frate?pai e, dar e virtual...eu nu cunosc pe nimeni aici, eu nu pot să te văd cât și cum gândești despre mine rău sau bine, constructiv sau nu, rece sau cald prin fereastra browser-ului și net care cade zilnic într-un exercitiu al minciunii...păcat, că ne pierdem așa, în negura unui secol prea luminos, orbitor de rece, și avem fiecare din noi în slujbă păstrarea segmentelor renașterii culturale.dacă te depărtezi de mine te depărtezi de scop...și scopul, atât de înalt...nu mai stau, poate mă cheama la masă, poate mă cheama să beau cu ei un suc...revin eu, dacă v-am atras o atenție, revin chiar daca v-am atras mai multe...ce să zic?ați ascultat vreodată Veritasaga?
frate,noi nu știm unde ne grăbim...