Astazi mi s-a intamplat unul dintre acele lucruri ce pot genera o reactie la limita dintre ras si plans. Tocmai il lasasem pe Andrei la gradinita, ma aflam acum in camera lui si-ncercam sa fac un pic de ordine. Bineinteles ca in timpul asta gandurile-mi zburau in toate partile: cum ar fi fost viata noastra daca Mardare n-ar fi decis de unul singur sa caute o lume mai buna, ma gandeam si la barbatul misterios care-mi trimitea in fiecare joi dimineata la birou un buchet de trandafiri albi, si asta de cateva saptamani bune, ma gandeam la Andrei si la cum a-nvatat el sa mearga pe bicicleta in mai putin de o ora. Ce mandru ar fi fost Mardare sa-l vada. Si-n timp ce ma gandeam eu asa la cate si mai cate, m-am surprins pentru o clipa in oglinda dulapului glisant din perete. Imi sta mai bine cu parul strans in coada orice ar zice Laura. Imi scoate in evidenta ovalul fetei si ochii Si dintr-o data am inteles de ce nu progresam cu ordinea. Mai intai am izbucnit in ras, apoi incet, incet in ceva ce nu mai avea nici o legatura cu rasul. Un fel de plans fara lacrimi ce-mi zguduia umerii si-mi lasa plamanii fara aer. In oglinda vedeam cum mana mea stanga aduna piesele de lemn al trenuletului lui Andrei, sinele, podurile, garile si le punea in cutie, in timp ce mana mea dreapta le scotea tacticoasa, una cate una, si le imprastia pe jos. La inceput am luat totul ca pe o gluma. Am incercat apoi sa ma controlez. Mi-a fost imposibil. Mana dreapta facea ce vroia ea. Am simtit cum imi plesneste capul in doua de durere, cam aceeasi senzatie trebuie sa ai probabil cand te izbeste cineva cu un topor in cap, am simtit pana si caldura sangelui inundandu-mi interiorul cutiei craniene si m-am napustit in bucatarie sa iau un calmant. Am deschis dulapiorul de deasupra aragazului dar mana dreapta l-a inchis la loc. Am scos un urlet, dupa parerea mea neomenesc, pentru ca acum cand stau sa analizez la rece imi dau seama ca nu era nimic uman in sunetul acela, si m-am prabusit in genunchi. Simteam ca nu mai am aer ca ma sufoc, in minte-mi venea imaginea singurului peste pe care l-am prins in toata viata mea, aveam vreo sase ani si l-am insotit pe tatal meu la pescuit, nici acum nu pot sa uit cum se inchidea si se deschidea gura pestelui si privirea trista din ochii lui bulbucati si m-am deschis la ultimul nasture de la camasa ca sa pot respira mai bine. Mana mea dreapta a inchis nasturele la loc, aproape instantaneu. M-am tarat cum am putut, pana la telefon, pentru ca, in timp ce cu mana stanga ma impingeam in faianta ca sa inaintez, mana dreapta ma tragea inapoi. Odata ajunsa la telefon a inceput un adevarat razboi intre mainile mele. Marturie ca n-am visat, sau ca nu mi-am imaginat toata povestea asta stau zgarieturile pe care inca le mai am pe mana stanga. In sfarsit am reusit sa sun la salvare, am comunicat adresa si m-am trantit pe pat. Doctorul care a venit mi-a aratat cateva fotografii in care erau imortalizati indivizi cu anumite expresii ale fetei si mi-a cerut sa spun ce emotii exprima fiecare. Mi-a facut apoi o injectie cu calciu si alta cu o substanta careia nu i-am retinut numele. Parea sa stie despre ce e vorba. M-a intrebat daca am un loc de munca stresant si daca am avut "pierderi" in familie in ultimul timp. I-am zis ca in afara de sotul meu Mardare, care s-a pierdut pe undeva prin Canada n-am mai pierdut pe nimeni altcineva. Doctorul m-a privit un pic circumspect pe deasupra ochelarilor sai cu multe dioptrii. A zis ca mai mult ca sigur ca este vorba despre sindromul "mainii straine" sau "alien hand" cum e cunoscut in literatura de specialitate si ca este in legatura directa cu Corpus Collosum, comisura ce desparte cele doua emisfere cerebrale, un fel de cablu subtire, plin cu neuroni ce asigura circulatia informatiei intre cele doua emisfere. Cel putin asta am inteles din ceea ce mi-a explicat doctorul. Mi-a dat o trimitere la spitalul Gheorghe Marinescu pentru o tomografie si o electroencefalograma. Mi-a lasat si o reteta pentru un tratament pe care mi-a recomandat sa-l incep cat mai repede. Inainte sa plece m-a intrebat daca locuiesc singura si mi-a scris numarul sau de celular pe o carte de vizita. "Pentru orice eventualitate", a zis zambind cu subanteles. Din cauza acestui zambet m-am hotarat sa nu urmez tratamentul. Analizele am sa mi le fac insa. Am sunat-o apoi pe Laura si i-am povestit ce mi s-a intamplat. A ras cu pofta si mi-a zis ca asta se datoreaza cu siguranta faptului ca sunt nascuta in zodia Gemenilor si ca am doua personalitati intr-una singura si ca probabil una dintre ele s-a saturat sa tot fie "ingropata" si a iesit la suprafata. "De ce nu-l suni pe doctor? Pentru orice eventualitate.", m-a tachinat Laura. "De ce nu-l suni tu? Desi in cazul tau nu stiu daca mai are efect vreun tratament." "Tamara, in alta ordine de idei il mai tii minte pe Andu?" "Andu, poetul numit si "pe umeri pletele-i curg rau?" "El, da. Cel care mi-a dedicat o epopee in versuri pe vreo 30 de pagini, la sfarsitul clasei a X-a. " Il tin minte, ca epopeea ti-a scris-o ca subiect la examenul de bacalaureat: "Poezie fluviu pentru stapana visurilor mele, Laura ". Era sa si rateze inscrierea la facultate din cauza asta". "A si ratat-o, Tamara. A avut noroc ca i-au dat voie sa mai dea odata Bacalaureatul. Asa a ajuns de s-a inscris la Automatica, el care vroia sa dea la Filologie, pentru ca doar acolo mai ramasesera locuri pentru admiterea din toamna. Ei si cum iti spuneam, Andu m-a sunat sa ma-ntrebe cum o mai duc, ce mai fac, cum mai stau cu fericirea?" "Dragut din partea lui ." Da, si-n trecere mi-a zis ca scrie in continuare, ca vrea sa publice un volum de versuri si ca daca am chef pot sa-l citesc si pe Net la www.poezie.ro. Are pseudonimul "Strainul". Si tot el mi l-a recomandat pe unul care scrie bine proza si care semneaza cu pseudonimul Mardare. A zis ca merita sa-l citesc. Stiu ca poate fi vorba doar de o simpla coincidenta, dar m-am gandit sa-ti spun si tie, ca n-ai nimic de pierdut daca-l citesti. Chiar daca nu e vorba despre Mardare al tau si tot te vei alege cu o lectura buna. Pentru ca orice se poate spune despre Andu, numai ca are gusturi proaste in ceea ce priveste lectura, nu." Asa ca astazi dupa ce l-am adormit pe Andrei cu povestea despre puricele cu opinci de fier care sare pana la cer din cauza ca manca tot din farfurie si doarme dupa amiaza am deschis calculatorul si-am intrat pe Internet.