35 de grade la umbră…uff, și nu găsesc niciunde un ochi de apă, fie chiar și murdară, să îmi amețesc setea...auzi, și se mai spune că pentru a fi sănătos, organismul are nevoie de cel puțin 2 litri de apă zilnic. De unde să fac rost de cantitatea asta eu, un biet cățel?…tare grea viață am, mereu trebuie să fug din calea primarului aceluia cu voce hârșiită și cu chelia aranjată chic pe o parte, că, dacă mă prinde, reeditează pe mine incidentul Naum Ciomu și îmi strânge grumazul cu cureaua aceea roșie care mă va omorî încet și sigur pe măsură ce cresc…Oi, oi, oi…
Să zicem că mor…Mor și gata, nu vor plânge după mine nici copiii aceia care mi-au legat o talanga de coadă, să vadă cum sună lovită de plombele din asfalt, speriindu-mă într-un hal fără de hal (sic!), nici umanii care joacă table toată ziua în fața blocului și mă torturează cu aroma de mititei la grătar semiurban…Știți cine va plânge după mine? Pariez un castron de Pedigree și unul de Chappi că nu știți!

Dacă mor, va plânge floarea aceea albastră cu chip de astru, răsărită orfană în spațiul verde plin de bălării! Acum vreau castronul, măcar cu apă, dacă nu cu pernuțe cu aromă de cărniță.

Ce e așa ciudat? Nu ați mai văzut un cățel și o floare iubindu-se?! Tare rigizi în sinapsele voastre sunteți, măi, umanilor! La câte bârne aveți în ochi e explicabil…
Povestea mea și a florii mele albastre este mai frumoasă decât toate poveștile voastre închise între patru pereți încinși de căldură și ranchiună conjugală.

…a început pe când dormeam ascuns în iarbă…visam că un copil mă luase în brațe și tăticul și mămica lui erau de acord să fie și părinții mei, eram atât de fericit în vis încât m-am trezit într-o baltă de apă (plânsesem în somn). Norocul meu că m-am trezit, pentru că altfel floarea mea nu ar mai fi înflorit…aproape o strivisem cu blana mea neagră și o înecasem cu lacrimile mele. De unde să știu eu, cățel fără cunoștințe botanice, că dormeam pe un sâmbure de viață?
Și-a scos ușor un degețel arătându-mi cerul și mi-a spus că va semăna cu el când va mai crește, nu peste multă vreme. Cum adică să semene cu cerul? Doar nu este tatăl ei! A început să râdă și m-a rugat să am puțină răbdare și să fiu prietenul ei de joacă. Ce puteam să mai zic? Așa că m-am făcut cu o prietenă copilă de care trebuia să am grijă…
Nu iaste lucru de șagă să ai prietenă o floare! Tremuram de fiecare dată când fulgera și ploua cu bucăți de gheață știind că ea este singură în câmp, o încălzeam eu dar eram atât de ud și greu încât o sufocam uneori ….Câte mături pe spinare nu am luat și nu iau de la lucrătorii aceia ADP bronzați de la mama natură care rădeau tot ce le cădea sub coasă, fără să își pună problema existențială a vieții din firele de iarbă… ah, și ce gelozie mă încearcă când floarea MEA este curtată de fluturii aceia multicolori și flușturateci…Ce-am pățit cu unul, nici cavalerii fără pată și fără prihană din povești nu au pățit! Era un fluture zvelt, cu mantie de purpură brodată cu fir de aur, și eghileți de praf stelar, era frumos, bată-l ploaia… a îndrăznit să îi sărute petalele și să șoptească că este unica floare din viața lui de-o vară…aproape că l-am crezut și eu…
…și l-am văzut apoi șoptind ACELEAȘI vorbe trandafirului galben din grădina blocului de vis-a-vis! Biata mea floare…cât a suferit, s-a ofilit pe tulpină, nici lacrimi nu avea să plângă…nu știam ce să mai fac să o fac să schițeze un zâmbet albastru….Într-o seară i-am povestit telenovela aceea pe care o urmăream prin ușă la nonstopul din colț, în care fata a fost părăsită de făt frumos în ziua nunții pentru alta mai frumoasă și mai bogată, și care a întâlnit apoi dragostea adevărată, iar iubitul infidel a fost pedepsit de soartă pentru ambiția și lăcomia lui…
Ridicându-și fețișoara albastră spre mine, mi-a spus atunci că sunt singurul ei prieten adevărat și că tremură de fiecare dată când traversez strada să scotocesc după un os neros, dacă ar putea, m-ar face să fiu o frunză lipită de inima ei verde…și m-a întrebat, înlăcrimată de rouă, dacă aste este dragoste…

Draga mea floare, cât timp ți-a trebuit să afli că ești totul pentru mine? Că inima mea de cățel va bate la fel de puternic și anul viitor, când voi fi dulău în toată firea, fugărind pisicile pripășite pe lângă alimentara de după blocuri, spre a-mi menține condiția fizică, până când tu te vei trezi din somnul iernii și îmi vei spune pentru încă o vară că m-ai face o frunză lipită de inimioara ta verde….