30 martie

Azi am dar in carti. Mamei mele i-au iesit schimbari, iluzie, suparare, dar oricum totul e spre bine. Lui T i-a iesit cum nu se poate mai rau: schimbari, actiuni ce se vor finaliza prost, probleme cu banii si justitia, probabil va fi dat jos din functie, totul se termina cu lacrimi si nefericire. I-am facut si acelui barbat al carui nume nu vreau sa-l divulg. El mereu cade in picioare. Incepe prost si se termina cum nu se poate mai bine. Dat totul e dominat de disperare si cruzime. I-am dat si fiului lui dar i-a iesit cumplit: esec in cariera, victorie in dragoste, totul se termina cu o mare infrangere. Ce mi-a iesit mie? Nici nu vreau sa discut, sper doar sa fie pe termen scurt. Oricum nu prea cred in tampeniile astea, dar le gasesc fascinante. Aveam o colega in liceu (iac, Ivy a incercat sa-mi manance semnul se la agenda ; a trebuit sa i-l scot din gat!) care imi cerea foarte des sa-i ghicesc si zicea ca i se indeplineste.

Si Dostoievski vorbeste despre aceasta activitate mai putin ortodoxa. Chiar si Puskin a scris Dama de pica. Nu zice el ca dama de pica e dusmanie ascunsa iar Dostoievski zice ca juvele de caro e veste neasteptata? Daca ei au scris despre asta, eu de ce nu as scrie? Si ca veni vorba, ma duc sa mai citesc. Am ajuns la un capitol care nu suporta amanare. Trebuie sa aflu …

31 martie

Astazi am sa vorbesc despre una dintre cele mai bune prietene ale mele, dar inainte de asta, vreau sa spun ce am visat la pranz, adica intre cinci si noua seara. Eram pe malul marii, la asfintit impreuna cu AN (cea despre care o sa vorbesc azi). I-am spus ca o invat sa zboare daca vrea ca nu e greu deloc. Dar nu era prea incantata de ideea asta. Vroia sa se descurce singura. I-am facut o mica demonstratie cu un obiect pe care-l tineam in aer si-l plimbam dintr-o parte in alta. Floare la ureche pentru o persoana atat de experimentata ca mine. Apoi am inceput sa levitez. Cand a incercat si ea, a cazut intr-un put si a ramas intepenita pe fundul lui. M-am grabit s-o scot de acolo, s-o salvez. I-am facut respiratie gura la gura si pana la urma si-a revenit, tocmai la timp pentru cine. Era deja intuneric si se vedeau luminite pe mare. Dintr-o data, m-am trezit ca-mi ia casa foc, iar eu disperata, zburam de colo colo, incercand sa provoc vantul sa-l stinga.

Am aflat o veste de ultima ora, cum ca pe mare s-ar petrece lucruri necurate. Se povestea ceva de o rapire asa ca am zburat pana acolo, dar s-a dovedit a fi alarma falsa caci doar se turna un film. Nu am fost suficient de convinsa si am mers mai in larg, unde am descoperit ca intr-adevar fusesera rapite mai multe femei si erau tinute in grupulete de cel putin patru persoane. Atunci mi se parea normal sa fie asa, dar acum stiu ca nu era si de aceea vreau sa adaug acest amanunt, poate nesemnificativ. Marea era inghetata, dar nu avea absolut nici o legatura cu frigul sau zapada. Nu erau valuri si puteai merge pe apa fara sa te scufunzi sau sa te uzi. Eu preferam sa zbor. M-am alaturat unui astfel de grup si imediat m-au acceptat bucuroase. Apoi a venit unul sintre rapitori si a vrut sa-si aleaga o fata din grupul nostru. Vroiam sa le salvez si stiam ca il pot omori daca nu ma vede nimeni. Dar proastele alea nu stiau ce aveam eu in cap. Toate vroiau sa mearga cu el. A ales-o pe una cu parul alb-argintiu foarte tanara. Ma simteam chiar ofensata ca nu m-a ales pe mine. Eram revoltata; adica cum, aia e mai frumoasa decat mine, sau arata mai bine?! Probabil ca nu eram genul lui! Culmea, cand a vrut sa se culce cu ea, tipa s-a impotrivit si chiar a luptat cu toata forta. Mai departe am doar flash-uri. Stiu ca s-a faut ziua si toti s-au imprastiat, care-n cotro. Nimeni nu mai era de gasit.

Cand eram in generala, aveam o colega de care cei mai multi isi bateau joc. Nu mai tin minte motivele sau daca si eu faceam parte din majoritate. Oricum, la un moment dat mi s-a facut mila de ea si am inceput sa vorbesc cu ea. Am ajuns s-o cunosc si am devenit cele mai bune prietene. Mergeam una la alta acasa, ne uitam impreuna la televizor, mancam din aceeasi farfurie si vorbeam despre orice. Presupun ca astea au fost clipele frumoase. In clasa a sasea, m-am indragostit de Victor si implicit de Radu pentru ca ei erau foarte buni prieteni (acum nu mai sunt) iar eu nu puteam sa-i concep separat.

Intr-o zi, cand ma plimbam prin parc cu Radu si Sorin, am zis eu sa fac pe desteapta si sa incerc sa aranjez cu ei sa ma mut din ultima banca in prima, in locul lui AN, chiar intre Victor si Radu. Ei nu o suportau pe ea, eu ii adoram pe ei, dar ceva s-a intamplat si ei m-au tradat. Din clipa aceea, prietenia noastra s-a terminat, si chiar mai rau, m-a urat asa cum nu cred ca a mai facut-o cineva pana acum. Am devenit simbolul dusmanului perfect, inamicul ce trebuie strivit cu orice pret, fara nici un motiv. Ea imi facea mie rau, eu ma razbunam si uite asa, alergam intr-un cerc vicios fara vointa de scapare. Pana la urma a venit vacanta si a pus capat disputei, dar nu si urii. Chiar ne-am si batut de cateva ori. Ea ma tragea de par si ma dadea cu capul de perete, eu am muscat-o atat de tare incat i-a ramas vanataia cateva luni. Nu mai stiu decat ca eram mici si proaste. Noi locuim foarte aproape una de cealalta dar nici macar in ziua de azi nu ne vorbim, nu ne salutam. Trecem una pe langa alta pe strada, si ne amintim de istoria ce ne leaga, zambim poate in alta directie, evitam contactul vizual. Incerc sa-mi imaginez ce fel de om a ajuns, daca invata bine, cat citeste, ce-i place sa faca, dar nu o mai cunosc, nu o mai recunosc. S-a schimbat, si nu stiu daca in bine sau in rau. Scorpionii sunt atat de irationali! I-ai calcat pe batatura, te-ai dus naibii. Nici eu nu eram usa de biserica dar am stiut sa iert si sa uit.

Era in clasa o tipa, careia nu-i voi pomeni numele aici, care a devenit oarecum prietena buna cu AN. Asta se intampla pe fata, ca pe la spate … Macar eu ii spuneam in fata ce aveam de zis si nu o barfeam. A trecut repede peste asta. Si-a schimbat comportamentul fata de colegi si a inceput sa iasa cu ei, iar eu am cazut in dizgratie. Tot raul a fost spre bine caci mi-am dat seama cum sunt oamenii (si inca nu am vazut tot ce le poate pielea) si mi-am canalizat toata energia spre invatat, ceea ce a fost un lucru extraordinar. Am vrut sa demonstrez ca pot mai mult, mi-am depasit limitele si am aflat ca numai noi construim bariere in jurul nostru, care sa ne impiedice. Nimic nu e imposibil!

Vroiam sa spun mai devreme, cand m-am abatut de la subiect, ca asa zisa ei prietena, a ajuns sa traduca niste cariti cunoscute. Ceea ce m-a enervat pe mine a fost faptul ca nu a ramas fidela numelor personajelor. Trebuia ea sa le traduca, nu s-a putut abtine. Eu as fi facut note in subsol pentru nume. Am citit cartile respective si in engleza si in romana. Aproape le-am memorat, atat de mult mi-au placut. Am devenit obsedata de ele, si inca sunt. Cred ca eu le-as fi tradus si adaptat mult mai bine. In fine, tipa a folosit porecla ‘pretenei’ ei in carte, ca porecla pentru un personaj negativ. Nimeni probabil nu s-a gandit de unde a scos numele respectiv, cand traducerea poreclei lui nu avea absolut nimic in comun cu porecla data de ea. Nu o sa intru in detalii, dar daca AN a citit cartile respective, ceea ce ma indoiesc, cred ca s-a simtit tare umilita, mai ales ca intotdeauna a urat porecla asta, si toti in clasa ii ziceau asa.

Cam atat am avut de zis despre prietenii, cu toate ca e prea putin, dar timpul si spatiul nu-mi permit sa mai continuu. Si sa fiu sincera, nici nu vreau sa mai dezgrop mortii.