Amintirea ce mă cuprinde mai mereu


12:09 PaDaS

Amintirea ce mă cuprinde mai mereu ..cea mai importantă briză a iubirii, căci ea te răscolește mai tot timpul, te găsești în acea ipostază, ești omul ce crede că a văzut mai tot, dar tu de fapt ești orbit de o vreme, acumulezi cât mai multe, creezi ceva imaginar în tine și boom…. Amintirea parcă se naște din adâncul sufletului tău, prinde viață, aduce chiar și întreaga ta ființă, te cuprinde o teamă amestecată cu o ardoare fără limită, e păcatul lui Adam ce te roade, te simți curat dar totuși acolo în tine ai vrea să te murdărești… te transpui imaginii vizuale a visului, visezi mai tot timpul amintirea ce dorești să continue și mâine, și mai tot timpul, e timpul unor calcule ..dar nu duc mai nicăieri căci e un singur egal urmat de o amintire , cea mai plăcută ce poate exista, ești tu persoana aceea ce acum mă atinge ce acum mă răsfață, ești cea pe care o iubesc din tot sufletul , tu care mă faci să dorm fără voirea mea numai pentru a mai rememora și recapitula înfățișarea ta divină, parcă aș aduna întreaga frumusețe aș adăuga puțină divinitate iar Brâncuși să sculpteze al tău trup, mereu cu un pas înaintea mea , mereu un înger transpus, o copilă ingenuă nepătată de mizeria adusă pe lumea asta, o fostă dar actuală imagine ce zilnic clătește ochii privitori… căci cu siguranță asta simt eu când te zăresc...parcă un dar ceresc de la al nostru TATÃ parcă a săvârși frumusețea ideală pe scară largă, a ilumina urâtul frumos ce tinde spre imperfecțiune, dar eu te vreau numai pentru mine.. puțin egoist….ăsta sunt eu, sunt eu și te vreau numai pentru mine, aș ascunde ale tale trăsături cu o mantie, te-aș cere eternului dar asta nu se cuvine, aș scrie despre tine dar e interzis nu-mi rămâne decât să te iubesc ..așa cum nimeni nu te va iubi…păgânii iubirii te vor dori, te vor visa dar niciodată ei nu te vor iubi iubind … dar … drumul mi-a călăuzit ai mei pași din ce în ce mai departe de ai tăi, sunt puțin pierdut, e ca atunci când te-am ,,văzut” pentru prima dată, era acea zi de vară, credeam că e o simplă zi în care destinul nu e implicat în big changes dar nu a fost așa și uite unde m-a adus… a zis că e timpul ca și umilul de mine să vadă și chiar să muște din fructul interzis, dar acum nu am decât amintirea ce-mi pune sufletul pe jar zilnic, aș dori o altă șansă… tu ai fost mult prea dumnezeiască pentru sufletul meu păcătos, te-aș dori tot pe tine …dar… al tău drum e altul… bref…adio a mea scânteie de stea cerească, poate cândva vei pluti prin camera mea și mă vei învăța a te iubi… te voi aștepta...dacă nu.. rămân doar cu a mea amintire ce mă cuprinde mai mereu…