Ratacesc pe drumurile intunecate ale vietii mele. Nu ma mai uit in sus, nu am ce vedea. E mult prea departe lumina pe care o caut, si ce vad e doar fum, ceata, bezna, poate moarte, moartea sufletului meu. E liniste. Aud doar pasii mei inceti pe drumul plin de gropi, si undeva in apropiere aud picaturi lovindu-se de tamplele mele. Nu e apa, sunt lacrimi. Sunt lacrimile mele ce curg in rauri in inima mea, si mai sunt lacrimile ingerilor ce au grija de mine. Si ei stiu nefericirea mea, si ei cunosc tristetea mea. Ar fi vrut, ca si mine, sa rad, sa zburd de fericire, sa alerg , sa zbor, dar nu mai am aripi. Mi-au fost taiate si ingerii plang pentru mine. Surioara, mi-ai spus ca sunt un inger cazut, un suflet doborat si trist. Nu, nu sunt un inger, sunt doar un trecator, ce-si plange soarta nemiloasa, ce-si cauta raspunsul in locuri negre, in baruri pline de oameni distrusi ca si mine.
In sticla mea nu mai vad alcoolul, ci-mi vad veninul, otrava care mi-a furat viata asta "frumoasa".
Prin fumul de tigara, incerc sa gasesc figura Ei, zambetul ei, buzele Ei calde, dar totul e fum si atat. Si muzica asta infernala imi aminteste de iadul in care voi putrezi, mai singur ca niciodata, inca o mie de vieti.
Doamne, de ce ne lasi sa ne chinuim in halul asta? De ce ne faci? Ca sa fim nefericiti? De ce nu ne transformi in jucarii stricate si aruncate undeva pe fundul sacului, si de ce ne mai dai suflet, daca noi suferim?
Ma plimb pe Aleea Tristetii, ma uit in jur, numai umbre, cadavre vii, candva oameni fericiti. Cum e posibil sa fim asa multi? Atata deznadejde, atata jale vad. Uita-te la ei: nu mai au nici o scanteie in ochi, nu mai au planuri, nu mai au sperante, nu mai au sentimente, doar disperare si tristete. Iata unul care pare impacat. Il intreb:" ce e cu tine? Cum ai ajuns aici?" Si-mi raspunde: " mai conteaza cum? Acum vreau doar sa raman aici, sa ma duc in jos pana ajung la fund si apoi sa mor" . De ce?DE CE? DE CE? Oameni, nu va dati batuti!! Va rog, va implor, va strig in genunchi, va cer, va rog...nu, nu va dati batuti. Nu va dati batuti, exista ceva, undeva acolo. Si toti se uita la mine ca la un nebun si spun:" uita-te la asta,alt descreierat care crede ca mai exista ceva.Fiule, nu mai e nimic pe lumea asta. S-a terminat de mult, inainte sa te nasti tu, tu nu esti din secolul asta,unde ai trait, copilule?".
Merg ca un ametit, ma impiedic, cad, ma ridic, ma sprijin de zidurile gri. Merg mai departe.
Doamne, spune-mi ca e un vis urat, un cosmar, spune-mi ca ma voi trezi si va fi bine: o vad pe Ea. Printesa, ce cauti aici? Locul tau nu e aici. Locul tau e printre cei care traiesc, cei care viseaza inca. Ea nu ma aude. Unde se duce? Nu pleca!!! Unde te duci? Stai, acolo e intuneric, e frig acolo, nu te duce. Se uita la mine. Parca ma recunoaste. Ah, tu erai. Ma plimb si caut ceva, undeva pe aici era moartea, nu ai vazut-o cumva? Am de vorbit cu ea. NU!!! Nu ai ce vorbi cu ea, ea nu are ce sa vrea de la tine. Vino cu mine, hai sa iesim la suprafata, hai sa alergam , hai sa zburam, hai sa culegem flori, hai sa desenam curcubee, hai sa mirosim vantul, hai sa ne scaldam in soare, hai sa radem.....Si Ea pleaca de langa mine, cautand ceva.....Nu pot s-o las. Stai, vin cu tine.Nu, nu poti veni cu mine, fugi cat mai poti, nu sunt pentru tine, esti prea mult pentru mine. O prind de mana, se uita la mine, zambind amar. Nu stiu de ce, dar parca as veni cu tine, visatorule, si totusi nu. E mai simplu asa, nu mai pot sa lupt, nu mai vreau sa lupt. DE CE Printesa? Nu stiu, dar nu mai vreau. De ce nu ma lasi in pace cu visele tale? Uite acum nu mai stiu ce vroiam sa fac? Unde ma duceam?
Cum unde mergeai? Veneai cu mine , uite poteca aia mica, ingusta. Dar e prea mica,nu incapem amandoi, si uite ce abis ...Nu e nici o problema, Printesa. Eu stiu drumul, tine-ma de mana, ba nu, vino in bratele mele, te voi duce la lumina. Dar nu vreau, lasa-ma sa ma duc unde vreau eu.
E un copil, nu are voie sa faca ce face. Doamne, iarta-ma! Dar nu pot s-o las aici. Se va pierde. Ajuta-ma sa o salvez! Nu are de ce sa stea aici. Hai tinere, aduna-ti toate fortele, capul sus, intinde toate panzele. Trebuie sa iesim de aici si nu poti fara EA. Rapeste-o de aici! Si atunci apare omul impacat cu el si-mi spune: " Bai, asta! Tu crezi ca ai vreun drept sa hotarasti destinul orisicui? Cine te crezi? Dumnezeu? Daca Ea vrea drumul asta, trebuie s-o lasi sa mearga pe drumul ei. Toti avem o cruce de carat si tu nu poti s-o cari pe a Ei. Tu nici pe a ta nu poti s-o duci si vrei s-o ajuti pe EA?! Du-te linistit in drumul tau. O sa am eu grija de EA. Ramai prin zona, poate se va razgandi. Nu dispera totusi, daca nu va veni cu tine. Poate e mai bine pentru amandoi sa o lasi pe EA sa hotarasca." Dar nu vezi omule, ca se arunca in prapastie? Nu vezi ca se omoara? Nu vezi ca nu vrea sa traiasca? .." Si crezi ca tu esti ala care va reusi s-o salveze?". Da , cred asta cu toata fiinta mea. E singurul lucru de care sunt sigur pe lumea asta. " Atunci asteapta sa vezi ce se intampla. Ai rabdare." Dar nu vezi ca se distruge singura? Si cu EA, ma distruge si pe mine?! Si lacrimile imi curg siroaie pe obraji, pe maini, in inima." Esti un visator, amice. Esti prea departe de lumea ta. Aici tu nu ai ce cauta. Du-te in lumea ta". Unde sa ma duc, omule? Lumea mea e pustie fara EA.
EA e singura sursa de lumina....Si omul acela a inceput sa planga pentru mine." Ma uit la el si nu pot sa cred. Ce cauta el in lumea asta? Copile, esti ceva ce eu nu am sa pot sa fiu niciodata. Un luptator, un visator, un titan. De unde ai atata forta?" Cum, de unde omule? NU VEZI CA O IUBESC?! " Fugi! Pleaca, dar nu fii foarte grabit. S-ar putea sa vina dupa tine".
In momentul ala, a inceput sa ploua. Dar nu mai ploua cu picaturi de apa, ci cu ace otravite. El cade strapuns, si-mi spune:" Ce mult mi-as fi dorit sa fiu ca tine dar nu pot. EA e ca mine. Se va da batuta si stii si tu asta.Fugi cat mai poti, scapa-te, salveaza-te, dar nu o uita, poate intr-o zi va veni la tine." Si omul adormi....Ma uit in jurul meu si peste tot e sange, si oamenii sunt toti morti. Dar unde e EA? Nu o zaresc nicaieri. Doamne, spune-mi ca traieste, spune-mi ca vrea sa vina cu mine, minte-ma, DOAMNE!!...............
Ratacesc pe poteca aceea stramta si tot ma uit in urma mea, poate o zaresc si voi alerga ca un nebun s-o prind. Dar e asa liniste, sinistru de liniste, si aud lupii cum urla. Ii vad, ii simt, le simt privirea rosie si cruda, in care ma invaluie. Vor sa ma atace, dar eu raman pe loc, nu ma misc de pe poteca. Dar ce vad, Doamne?! Nu se poate. E EA. Si lupii se reped la EA. Imi caut spada, dar nu gasesc nimic, si atunci ma arunc asupra lor cu mainile goale, si-i musc, ii sfartec, si peste tot e sange. Nu, nu, NU, NU..... Nu e sangele lor, el al EI.NU se poate. Inima ii bate inca. Imi zambeste numai cum EA stie sa-mi zambeasca. " L-am iubit, visatorule, mult si tu stii asta. Dar n-a fost sa fie, el cu mine." Taci, Printesa, pastreaza-ti fortele, in curand vom iesi la lumina. Se uita in ochii mei plini de lacrimi. " Cat de frumos esti, si nu am vazut niciodata asta. De ce ma iubesti? Nu vezi ca nu merit nimic?" Si lacrimile inunda poteca. Am intrat pana la genunchi in mlastina, si incerc sa o ridic pe EA cat mai sus. " Nu te mai chinui, nu am nimic sa-ti dau, oricum sunt o proasta". Si o sarut pe frunte, si-i mai dau putin din viata mea sa ajunga la lumina. Hai, ca mai e putin, acum ajungem.Am ajuns, uite lumina, uite soarele, auzi pasarile, simti mirosul florilor? Printesa, Printesa...PRINTESAAAAAAAA..... NU MA LASA ACUM, TE ROG!!!
Deschide ochii, si se uita in urma noastra. La capatul celalalt al potecii omul impacat se tinea de un copac, si zambea. In gandul lui:" Stiam ca ai sa reusesti, ca o sa reuseasca, poate, candva voi reusi si eu...".
Nimeni nu trebuie sa se dea batut! Toti avem pentru ce trai!