Ce e un om?Un corp mai mult sau mai putin comun, cu putine lucruri ce ies in evidenta, totul e sufletul ce salasluieste in acel corp. Am crezut ca nu corpul este important, dar are si el o oarecare valoare. Pentru asta trebuie sa-ti multumesc tie, printesa ca m-ai facut sa ma simt mai bine cu mine decat m-as fi simtit eu uitandu-ma in oglinda. Esti un inger trimis printre noi pentru a ne aduce aminte ca nu existam prin corp ci numai prin sufletul nostru. As vrea sa pot sa-ti dau totul, sa-ti ridic o statuie in lumea asta materialista, dar nu s-ar compara niciodata cu imaginea ta din sufletul meu. Timpul mai distruge piatra, lemnul, metalul, dar sufletul nu se distruge asa usor. Poate fi lovit, chinuit, calcat in picioare, dar niciodata omorat. Ai sa intelegi vreodata asta? Ca nimeni si nimic n-o sa mi te scoata din inima?! Mi-ai spus ca nu esti ultima de pe lumea asta. Pai ce, eu am zis ca esti ultima? Nu, tu esti acum, esti unica, esti cea mai frumoasa (si sufletul tau stie ca am dreptate, pentru ca privirea nu ma insala si stiu ce am vazut in ochii tai, chiar daca ce simteai era pentru altcineva). Va veni o zi in care ai sa cunosti iubirea adevarata. Nu-ti doresc sa iubesti ca mine, pentru ca vei fi dezamagita ca mine. Eu pot sa-mi revin pentru ca sunt mai puternic, dar tu vei pierde ratiunea de a trai. Nu dispera, totusi, pentru ca eu voi fi intotdeauna in umbra ta ca sa te ajut, sa vezi ca viata e frumoasa si trebuie sa inveti s-o traiesti asa cum e. Daca ai sti cat imi doresc sa ma iubesti pe mine asa cum te iubesc eu, dar asta e imposibil, pentru ca tu nu m-ai vazut pe mine, te-ai uitat prin mine, nu ai vazut persoana din fata ta, ci doar niste sentimente care te-au speriat (culmea, iubirea sperie). Esti un copil, ce asteapta sa creasca, un copil frumos, care mai si greseste. Eu te-am iertat pentru tot, dar tu poti sa te ierti? Cand vei putea tu sa te ierti, abia atunci vei putea iubi cu adevarat. As vrea sa-ti pot spune: am sa te astept sa cresti, dar si tu stii la fel de bine ca mine, ca atunci cand vei creste nu pe mine ma vei iubi. Spui ca nu sunt realist, ca nu sunt pragmatic si el e. Serios? E asa de gresit ca am crezut in tine, ca te iubesc pe tine, ca sunt in stare sa fac orice pentru tine? Eu nu o consider o greseala. Sunt realist, vreau sa plec cat mai curand la alt job, pentru a putea sa-mi fac casa mea, pe banii mei, sa pot sa-imi indeplinesc micile placeri ale vietii. Daca mi-a venit factura aia imensa de telefon, asta nu inseamna ca nu trag sa-mi vad visele cu ochii.Mie imi place sa-mi colorez viata, pentru ca numai cu gri nu se poate trai. Ma doare sufletul ca nu ma vrei pe mine (si doar pe mine), dar nu e nici o problema, mai am o speranta(mica de tot dar exista).
Sa-ti spun cum te iubesc, sa-ti mai spun ce simt, sa-ti arat ce-mi curge prin vene, ce zburda prin inima mea? Mai are vreun rost? Tu nu vrei sa auzi asta, nu vrei sa stii, nu poti vedea, nu poti concepe ca un om poate iubi asa, deci nu ma vei crede.
Ce vezi? Un om infrant? Unul care se da batut? Neah! Nu sunt eu cel care se lasa, eu am sa lupt pana la capat, voi da ce-i mai bun in mine pentru a reusi pe lumea asta, dar sufletul meu e trist. Tu ai vrea sa-l inveselesti cu al tau?