poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ poți să-mi intri în inimă, nu vei citi aceeași carte
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2004-02-08 | |
carnatul cu pricina este expresia suprema a vietii si martiriului desavarsit al grasunului din curtea lu' Nea Virgil, grasun care de abia a apucat sa faca 1 an si abia se obisnuise cu numele Ghita... deh an electoral, cureaua stransa...
carnatul pare sa faca parte in lumea moderna, dintre cele mai notorii si celebre semne ale traiectoriei fiintelor de genul d-lui Ghita prin viata. Carnatul reuneste mai multe elemente care singure nu au aceiasi valoare cu o anumita eticheta pe ele sau poate nu ar reusi niciodata sa isi justifice eticheta si in mod categoric, separat, nu ar avea acelasi pret. Carnatul are libertatea sa in spatele unui geam al unei frumoase vitrine frigorifice, stearsa zilnic, la magazinul din mijlocul pietei moghioros... e liber sa fie ales de oricine e pregatit sa-i plateasca pretul... e liber sa vada lumea... e liber sa se simta apreciat ca urmare a calitatii imbinarii elementelor sale, deci a gustului. Si noi avem libertatea noastra in spatele ochelarilor sau a geamurilor care ne tin pe toti cu picioarele pe pamant... daca am trage un prezervativ imens peste noi n-am fi altceva decat un carnat, pentru ca sunt prea putini cei care reusesc sa aiba o eticheta proprie ca "ceafa afumata" sau "costita"... majoritatea ne contopim intr-un carnat... diferenta dintre noi si el e ca respectivul carnat e bun spre deosebire de al nostru caruia noi ii stricam gustul... Ar trebui cineva care sa ne imparta si sa ne aseze pe locurile noastre, cineva care sa ne guste pe toti si sa stie cu exactitate de ce suntem in stare, cineva care sa ne puna sa facem exact ceea ce stim mai bine si vrem mai mult, exact atunci cand trebuie... pentru a da gust acestui carnat, pentru a ne castiga notorietatea si prestigiul, pentru a avea dreptul la eticheta noastra... Ce reusim noi sa facem e sa vrem foarte multe... sa incercam de asemenea si mai multe si sa dam fiecare gust acestui mare carnat dupa gustul nostru si dupa cum vrea muschii la fiecare... Si uite asa geamul vitrinei noastre e tot mai prafuit in fiecare zi... lumea care ne cumpara nu ne mai cumpara... si in incercarea de a gasi fiecare o eticheta, nu reusim sa punem carnatului nostru niciuna... si de aici valoarea noastra...? in lipsa unui mester bucatar poate ar trebui sa incercam sa ne "combinam" mai bine, sa facem mai bine ceea ce facem, sa nu ne mai plangem atat si sa nu uitam ca in spatele geamurilor toti facem parte din ceva mult mai mare, mai cunoscut si care merita o eticheta si un pret bun, Romania eat more chikn!
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate