pt. L
................................

statea acolo invelita in doua straturi de iluzii si impartea orizontul in silabe. unii o porecleau femeia_secunda ceilalti erau orbi si treceau pe langa ea fara sa-i zica in vreun anume fel. era imbracata cu niste navoade imense impletite din fire lungi de nisip. pe mani avea solzi de sticla albastra. batranul pescar ne spunea cate ceva despre ea dar noi nu-l bagam in seama.
uneori visam ca trecea pe langa mine in varful degetelor de la mana stanga ma saruta profund pe umar apoi se facea una cu zarea. mai tarziu mi-am dat seama ca aveam nevoie de mangaierea ei ca existenta mea nu se limita doar la cuvantul exist. si-am inceput s-o caut. eram orb dar nu-mi faceam din asta o problema. stiam ca sta acolo si ma asteapta.
m-am trezit in mijlocul marii. mergeam pe niste scari putrede. in umarul drept imi cresteau corabii de hartie si pasari distrate. ma prefaceam ca le vad si zambeam. un glas obscur de femeie imi dadu bunaseara si ma invita la o cafea. am putea trai fericiti impreuna imi spunea glasul incolacit in jurul gatului meu dar eu nu-l ascultam si mergeam visator inainte.
dintr-o data cerul imi deschise o poarta. am intrat fara sa bat. in jurul meu dansau coloane de oglinzi verticale si infricosatoare funii albastre. calcam cu frica iarba sticloasa iar in urma mea izbucneau paduri neimblanzite. o fereastra cu aripi de panza venea arcuita spre mine. era aproape o simteam din ce in ce mai mult. mi-a spus s-o urmez si sa nu-mi fie teama caci tot ceea ce vedeam facea parte din spectacol. spectacol... repetam nedumerit. inaintea ta nu e ceea ce crezi ca ar putea fi. dincolo de acest perete - tablou sta ea si ne priveste pe toti. iar daca vrei s-o vezi din tot sufletul atunci invata sa nu te amagesti cu vise. ea e jumatatea imaginara a trupului tau.
cand m-am trezit cu adevarat eram batranul pescar incercam sa-i invat pe altii sa nu viseze. dar nimeni nu vroia sa m-asculte...