poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2004-01-08 | |
Ce poate sa insemne nemurirea decat putin abandon...
Sau iti raguseste vocea... Si ochii tai devin un soi de dezamagiri nictalope, sau gura care rosteste cuvinte trunchiate si taiate cu ciobul ... Poate corpul nu arunca decat o umbra lunga invaluita uneori de fum sinestezic. Cand te uiti la un chip de fata frumoasa... Frazele nu au acum un avant sustinut de minte, frazele sunt doar putin dezamagite si crestate pe mijloc, supurand in inchipuire priapism, si amintind de zana nuda stropita cu ochii mei... Albastru deschis aruncat pe o paleta neagra, se incropesc oameni acoperind fundalul spalacind albastrul ca un fum pacatos. Un albastru care-si pune picior peste picior iar cutele pantalonului se indoaie drept si cade peste picioare retezandu-le varfurile, intr-o imagine statica cu umbre focalizate in departare. Heruvimi lichizi cantind din nasuri se arunca spre imaginea zanei nude, aceea care nu mai vrea sa fie vazuta; o abundenta de forme poligonale. Sunt oameni formati din bucati arse, inconjurati cu plante in care seva trozneste mazgalind chipuri de fier sters si impur. Frazele nu-si revin, oricat as incerca. M-am confruntat cu trecutul, cu o parte smula de acolo cu ochii, tabacita de atingeri de piele aspra. Un corp se inlantuie din miscarea sa cadaverica, silabisind declaratii de dragoste usoare si imbatate cu vin dulce, dragoste purtata si sfaramata in file de imagini, in rotocoale unduitoare de solduri feminine, acelasi piept patat cu alb auriu zabrelit de buze lacome, inchis in libertatea natanga. Pieptul zanei e inchis, destinat unui oarecare nebun pentru care firele de par inseamna stuf, pentru care ochii ascund orbite goale, pentru care sanul e un petic misterios, si in clipa aceea ...merita supt doar pentru ca se afla precum o proeminenta necunoscuta... aceleasi fraze se simt obosite, de-abia tarandu-se hamesite pe podeaua picturilor, de-abia saltand de tristete abia zarindu-l pe nataraj stand in meditatie intr-un chip imposibil cu trupul osos si gol. Intre mine si zana nuda nu exista decat o membrana de carne putrezita, o valtoare de corpuri schitate cu limba, o parghie pentru toti oamenii maturati de vant... am fost prieteni de liceu, eu si cu o imagine ce te imbie sa te sinucizi inainte de indeplinirea escatologica; prieten cu un oarecare, trait pe timp de revolutie si ascuns sub pat cand tovarasii trageau cu mitraliera si toti strigoii ii urlau "Moarte!"..., asta numai ca sa salvez situatia- nu ma astept sa se inteleaga. Nu e nevoie, platesc eu... macar pentru acele fraze cu suflete ciopartite si de-abia spuse cu voce stinsa de viu, pentru acei sannyasi care m-au binecuvantat cu baiguiri de mantre ... Platesc eu si pentru voi, pentru ochii vostri care miros a speranta de eros, si pentru cei care vor trece Acheronul cautand-o pe acea usuratica voluptoasa, dragostea. Acelasi vuiet al luminii de gaz de deasupra
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate