In iarna asta ne-am hotarat sa mergem in Ardeal, sa facem o petrecere in patru, asa, fara nimic din genul feminin - sa nu ne zica nimeni ce trebuie sa facem si ce nu. Eram fericiti si abia asteptam zilele acelea. Ce urma sa ni se intample insa era complet diferit.

Asa s-a facut ca dimineata am plecat singur spre cetatea medievala Biertan. Nici macar cainele nu m-a insotit. S-a imbolnavit chiar in seara dinaintea plecarii. Doctorul, unul dintre noi, a picat de garda la spital, iar celalalt, Alex, urma sa vina cu trenul a doua zi. Si nu singur, ci cu nevasta-sa, Dalia.
- Naspa, a zis. Nu pot scapa de ea - mi-a spus ca precis am eu vreo susta prin castel.
Asadar, m-am urcat in Gufi, o supernova verde jad si am pornit spre Sighisoara. La Biertan am ajuns dupa pranz. Gazdele m-au anuntat ca s-au tinut de cuvant: ramanea acasa doar Florin, sotia urmand sa plece a doua zi la Sibiu.
- La o adica, intre trei tipi, ce poate face o fata - o sa citeasca, o sa doarma si noi o sa petrecem, l-am incurajat pe Florin.

Figura mare gazda noastra: inginer si economist, s-a retras la tara si a devenit pictor. Din cand in cand preda franceza, iar cand ramanea fara bani, mergea in Belgia sa zugraveasca locuinte.

A doua zi m-am dus la Sighisoara dupa Alex si Dalia. Ne-am imbarcat si am luat drumul cetatii medievale. In spate Dalia vorbea intr-una la mobil. Cand nu vorbea, scria si primea mesaje. Ce mai, era o centrala telefonica mobila. Asta pana cand am iesit de pe soseaua principala.
- Heeei! Am ramas fara semnal. Sache, sa nu zici ca nu avem retea la cetate!
- Pai nu prea e. Dar avem telefon fix.
- M-ai distrus! Esti groaznic, si, intorcandu-se spre Alex, cum naiba poti sa ai asemenea prieteni? Astia sunt salbatici, nu oameni!

Dupa cativa kilometri, am simtit-o mai linistita, sau bosumflata, si m-am gandit sa inveselesc atmosfera. Am pus caseta cu formatia Tatu - proasta inspiratie.
- Ha! Auzi ce muzica asculta ei... Iah!
- Dar tie ce muzica iti place? am intrebat-o sarcastic.
- Giacomo Puccini, a venit raspunsul. Dar lasa, ca ascult la casti - m-am indoit din prima clipa de gusturile voastre, hm!

Florin ne astepta la poarta. Bucuros ca in sfarsit sosisem. Pregatise si paharele cu palinca. Insa Dalia avea alte prioritati.
- Sache, tu, ca organizator, spune-mi, unde e baia?
Am luat-o de brat, am intrat in salon, din salon in camera lor si de acolo in baie.
- Uite ce fain e, m-am imbatosat mandru, in noua calitate de organizator.
- Vad ca ies aburi din gura in baia asta. Unde e caloriferul? Aaaa, ma rog, soba, am vrut sa zic.
- Nu e soba in baie, dar daca lasi deschisa usa de la dormitor o sa se incalzeasca.
Dalia s-a rasucit pe calcaie spre Alex: 'Cand e primul tren spre Bucuresti? Sunt oripilata!'
Am luat-o pe sus si am inceput sa-i arat avantajele:
- Uite ce dormitor frumos, aveti pat si canapea. Aveti fotolii, dulapuri, televizor, telefon, ferestre care dau spre cetate. Uite ce mare e cetatea, are cea mai mare incuietoare din ...
- Arata-mi si mie cada - unde fac baie?
Atunci a intervenit salvator Florin:
- Hai sa servim mai intai o palinca adevarata - pruna curata. Cu bulburuci.
Ne-am strans toti in salon si am ciocnit paharele. Dalia a strambat din nas si a deschis televizorul.
- Hai sa ne imbatam, a soptit Florin.
- De ce, coane? Ti-e frica de nevasta-mea? a ras Alex manzeste.
- Ce, tie nu? Cine ii zice de presiune? a insistat Florin si automat privirile lor s-au pironit pe mine.
- De ce? m-am otarat eu.
- Pai, nu tu ne-ai adus aici? a pus Alex lucrurile la punct.
Am baut inca un pahar cu bulburuci si am dus in baie nefericita sotie. Stai ca vezi tu acum..., gandesc rautacios si imi incep programul:
- Asta e cada, acesta dusul, robinetii, ...
- Sper ca e apa calda!
- Absolut! Presiunea, aaa..., nu prea e presiune. Stii, apa cade dintr-un bazin aflat in podul casei si vine prin cadere libera aici la noi. Uite, daca deschizi apa e bine sa scoti para de la dus - atunci ai apa cam asa.
- Asta e presiune? Si cum ma spal pe cap?
- Pai te lungesti in cada si Alex te stropeste cu furtunul fara para. Poti face chiar si baie pe cap. Dupa ce termini cu spatele, te rasucesti si te speli pe fata. Vezi ce simplu e? Totul e sa nu ridici furtunul mai sus de robineti, ca atunci scade presiunea. Stii, apa vine prin cadere libera.
- Tu glumesti, nu-i asa?
Am vazut-o zambind si am prins curaj.
- Nu, nu glumesc. Daca folosesti toaleta, e bine sa nu tragi apa pana nu te speli, pentru ca apa vine prin ...
- Cadere libera - nu cred ca vreau sa mai aud cuvintele astea. De ajuns! Alex, vreau acasa!

L-am luat repede pe Florin si am iesit in curte. Apoi am mers in bucatarie. De undeva se auzea vocea iritata a fetei. Era tot in baie.
- Unde da a doua usa din baie?
Florin, tip boem si distrat, a deschis usa ce unea baia de bucatarie si a raspuns.
- Aici, la noi!
Cred ca a fost un raspuns nepotrivit. Din camera lor, strigatele Daliei nu mai conteneau.
- Naspa pentru Alex, l-a compatimit Florin.
- Acum cred ca numai el poate rezolva problema, mi-am dat si eu cu parerea. Hai mai bine in atelierul tau.
Ne-am adapostit pentru restul serii in barlogul pictorului, cum ii ziceau gazdele incaperii situate deasupra garajului. Acolo se picta, era mereu liniste, mirosea a vopsele si a lemne de foc.

A doua zi dimineata, Florin a intrat in salon cu o tava mare plina cu mancare si bauturi. Cand a pus tava pe masa, bucuros ca nu varsase nimic, a strigat victorios:
- La masaaaa! Buna dimineata tuturor.
Nici acum nu a fost inspirat. Din camera insurateilor s-a auzit un icnet si apoi o bolboroseala.
- Dar e ora 11, a baiguit Florin si s-a intors in bucatarie.

La masa Dalia ne-a comunicat programul ei pana la revelion.
- Eu baieti va las sa chefuiti, sa va matoliti - treaba voastra. Eu merg la KFC si raman acolo toata ziua.
Schimbam priviri. Florin a inceput sa explice.
- Aici nu e KFC.
- Nu? Of, trebuia sa-mi inchipui. Merg la McDonald's, totuna.
- Nu avem nici McDonald's, a continuat impasibil Florin.
- Dar aici ce este? Ne-am intors in epoca de piatra? Vreun Internet Cafe e pe aici?
- Ntt, a raspuns iar Florin. Avem un birt, dar daca vrei sa te faci manga, e mai bine sa ramai aici. Am eu totul pregatit: vin si palinca la liber.
Dalia s-a ridicat in tacere si a disparut in dormitor. Dupa cateva secunde s-a ridicat si Alex si s-a dus dupa ea.
- Eu ti-am zis ca aici nu e pentru fete, nu m-ai crezut.
- Dar sunteti barbari..., s-a mai auzit din camera, apoi nimic.

Pana la noaptea de revelion nu s-a mai intamplat nimic iesit din comun. Ne-a lasat sa ne facem de cap. Am inceput sa glumim, sa ne simtim bine. La un moment dat, chiar am intrebat-o pe Dalia daca nu vrea sa fie baiat pentru o zi.

Noaptea de revelion a fost reusita. Ne-am distrat, chiar si Dalia a ras. Alex sustinea ca era ras nervos. Cine mai stia? Sau poate avea rau de mare, pentru ca restaurantul era din lemn si se clatina cand dansam.

Pe 1 ianuarie insa nu am mai scapat. Ne-a lasat pana la pranz sa ne revenim, apoi a bagat patru cafele in mine si m-a rugat sa scot masina din curte. Am plecat, dar nu inainte de a-l imbratisa pe Florin si a-l asigura ca o sa venim si de Paste. Dupa o ora am trecut de Sighisoara, apoi am intrat in Brasov si seara tarziu am ajuns in Bucuresti. Unde aveam presiune la apa calda, puteam chiar ridica dusul deasupra robinetilor, insa nu aveam castel medieval.
- Baieti, dar cui ii trebuie castel medieval? a intrebat Dalia la coborarea din masina, zambind strengareste.