O vedea cum se apropie.Avea mainile la spate si înainta cu pași mici;de fiecare data cand avea mainile la spate ea îi spunea ceva ce el stia deja.
-Am venit sa-ti spun ceva.
-Nu e nici un mister pe care ai putea sa mi-l dezvalui,bănuiesc deja ce vrei sa-mi spui.
-Asta nu ma impiedica ...sa-ti spun ca ai ochii insangerati si hainele patate de sange.
-Ce rost are sa-mi spui ceva ce stiu deja?!Stiu mereu ce mi se intampla.Stiu cand imi tremura gandurile,stiu cand sufletul meu zace in tristețe,stiu cand nu-mi pasa,stiu cand sunt fericit si stiu ca acum îmi lăcrimează ochii,de fapt...ochii mei urla.
-Ochii nu pot urla.
-Ai mei pot.Ochii mei urla iar ecoul urletelor se transforma in picaturi desange de fiecare data cand realitatea le aude.
Ea îi zambi si pleca dar el stia ca se va intoarcesi de data asta il va intreba dece ochii lui urla in loc sa rada.
Urletele continua sa curga dar el mu mai vroia sa le opreasca nici sa le mai stranga intr-un plic de cristal ca sa le trimita lui Dumnezeu.De odata ii zari umbra;ar fi vrut sa-i auda pasii dar ea nu facea niciodata zgomot.Incetul cu incetul umbra ii copia chipul si acum statea in fata lui.
-Am venit sa te intreb de ce iti curg picaturi de sange.
-Pentru ca visez.
Ea incepu sa rada si sa se invarta pana ameti si cazu langa el.
-Ar trebui sa surazi-eu asa fac.
-Urlu fiindca visele mele nu se vor implini,Dumnezeu mi-a spart toate plicurile de cristal;dar stiu ca atunci cand voi surade ele vor prinde forma,vor avea grai si vor zbura in jurul meu.
-Poate Dumnezeu nu mai are putere sa ti le implinesca sau poate...chiar Tu trebuie sa le dai viata.
-Dar Dumnezeu trebuie sa ma ajute!
-Atunci nu mai visa.
Ea nu stia ca visele erau pentru el singurul mod de a trai.Doar visand exista azi pentru el,doar asa isi amintea de ieri si doar asa stia ca va fi si maine o zi.Ea nu stia ca visele lui se implineau altora si nici nu banuia ca printre picaturi,o visa si pe ea.