Vrei sa traiesti in pace cu oamenii? nu le tagadui
calitatile cu care se falesc: sunt calitatile pe care pun
ei de obicei mai mult pret: e ceva de un interes capital
pentru ei. Ingaduie-le asadar sa-si atribuie meritul de a
fi mai pretentiosi decat dumneata, de a se pricepe sa
traiasca bine, de a avea insomnii sau tulburari nervoase;
lasa-i sa iarasi ca sunt amabili, agreabili, cu haz,
ciudati; si chiar daca ar avea pretentii mai mari, lasa-i
in pace. Cea mai mare imprudenta e sa te falesti cu ceva;
numai de aici provine nenorocirea majoritatii oamenilor;
vreau sa spun, din faptul ca s-au incumetat in mod public
sa aiba un anumit caracter sau sa-si faca o situatie ori
sa para oameni de duh. Observa-i pe cei care isi dau aere
ca sunt bogati: incurcatura treburilor lor face adesea
lumea sa-i creada mai saraci decat sunt; si, in sfarsit,
ajung de-a binelea saraci si isi petrec viata intr-o
incordare continua, care le da in vileag bruma de avere
pe care o au si semetia lor din cale afara de mare.
Exemplul acesta li se poate aplica tuturor celor care au
pretentii. Daca se injosesc, daca se contrazic, lumea se
bucura cu un zambet ironic de necazul lor; si, redusi la
tacere in lucrurile de care s-au entuziasmat, raman
descumpaniti in prada batjocorii celei mai amare. Daca
altul da gres in aceleasi lucruri, putem crede ca
nereusita i-a provenit din lene sau din neglijenta. In
sfarsit, nu-i cunoastem parerea despre valoarea
avantajelor care-i lipsesc; dar, daca reuseste, ce
elogii! Cum el nu a dat acestei reusite valoarea celui
care se faleste cu el, socotim ca-i acordam mai putin si
il obligam totusi mai mult; caci neparand ca nazuieste la
gloria care ii iese in cale, speram ca o va primi ca pe
un adevarat dar, pe cand celalalt ne-o cerea ca pe o
datorie.