poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2003-11-13 | |
DE LA OBSESIE LA DESCATUSARE
e atat de aproape de patul meu si ma priveste cu ochii lui ca doi meteori de parca mi-ar canta de leagan.cum de nu ma sperii,cum de nu ma sperii,cum de nu tip? cntotdeauna mi-a fost teama de serpi,adica daca mi-a fost cu adevarat teama de ceva, de serpi mi-a fost.imi amintesc ziua cand am descoperit acest lucru.era o zi superba de primavara,prima zi dupa accident,ma zbenguiam pe strada cand un tractor m-a aruncat in nuc.daca mi-ar fi dat prin minte sa ma prind de o creanga cu nadejde,nu pateam nimic.eu am ales sa vad,doamne,la ce distanta de pamant am ajuns printr-un simplu salt fara voie.o privire a fost suficienta sa ma traga spre pamant.am picat ca o mamaliga.asa mi-am sclintit piciorul stang si l-am rupt pe cel drept.au fost puse in ghips amandoua.mare chin pe mine care nu stateam intr-un loc mai mult de doua secunde.carcera.experienta de carcera. in prima zi dupa ce mi-a fost scos ghipsul,mama m-a luat la o plimbare in capatul manastirii.era inainte de paste.soarele intindea raze iubitoare spre pamant,ca un indragostit cu o mie de brate spre iubita-i descoperita,padurea cu copacii ei ca niste umbre multiplicate si tacute nu arata clar in ce masura participa la bucuria primaverii.as alerga in toate directiile,as sari pe garduri,prin copaci,m-as lua la intrecere cu iepurii si cu lupii in acelas timp,dar nu pot scapa de mana mamii.ma tine strans si imi vorbste intruna.habar n-am ce spune.privesc soarele printr-un cerc facut cu degetul aratator si cel mare ale mainii libere,pe care apoi le rasfir dandu-le forma de aripa, de ochi cu geana haioasa sau de pasare zgribulita,in timp ce mama vorbeste intr-una.unu-i soarele pe cer/doi sunt ochisorii mei/trei foite de trifoi/patru labe la pisoi/vre-ti sa vi-l arat pe cinci/i-a uitativa aici 1,2,3,4,5. n-o ascult,ii inregistrez doar modulatiile vocii.hai spune si tu,ma indeamna zambind.ia uitativa aici 1,2,3,4,5,numar eu dand drumul cate unui deget si urmarindu-l cum se misca.sperla,spune toata poezia. care poezie,de unde poezie,aha,ceva cu 1.2.3.4.5.ma fac toata numai zambet si spun ce cred eu ca ar fi spus mama, un copil cu ochii mici/se juca cu trei furnici/intr-o scoala de arici/i-a uitativa aici 1,2,3,4,5.nimic n-o enerveaza pe mama mai mult decat sa nu fiu atenta cand imi spune ceva.acum uita de picioarele mele abia reparate si ma impinge.intentia nu a fost sa ma dea jos,n-a fost nici o intentie,pur si simplu a manifestat frustarea ei insasi.nu ma asteptam deloc la acest branci in care era acumulata supararea mamei de cateva saptamani cat am mers in maini sau in salturi,cateva saptamani in care ochii mamei nu s-au uscat.cad victorios bineianteles si mama incepe sa planga usor la inceput,apoi sa boceasca in cuvinte prinsa cu mainile de cap si privind cerul.ce-a facut ea de o bate dumnezeu in felul acesta.arata ca un personaj de drama bine distribuit,gandesc acum,atunci eram asa zapacita,ca sarpele iesit de sub gardul manastirii indreptandu-se spre padure cam la un metru de mine,m-a facut sa urlu ingrozita.mama a uitat ce facea si a sarit ca o felina pe sarpe cu amandoua picioarele.l-a omorat cu disperarea unei fiare injunghiate.mie mi-a fost mila.si-a dat seama de ce plang mocnit si mi-a spus ca serpii sunt purtatori de blestem.le faci un bine omorandu-i.ies la soare doar cand vor sa fie omorati si termina de murit numai dupa ce apune soarele,chiar daca le pisezi capul dimineata. de ce sa-i pisezi capul? ma sperie uneori apucaturile mamei.altfel nu moare,daca-l lovesti la coada te musca si mori tu in locul lui.pai daca voia sa-l omori nu te mai musca.voia dar nu stia ca vrea.poftim intelege-o !tata e beat mai tot timpul.acum pricep de ce nu se cearta ei niciodata.imi era mila mie,da si teama,adica ,daca ar fi aparut alt sarpe , nu l-as fi luat in brate sa-l pup in bot,as fi fugit asa sontoroaga.o intreb totusi pe mama ce pacate poate avea un sarpe,care-i treaba lui pe pamant.daca muscatul e prins in programul lui de activitate,supravietuire,isi respecta inscrisul.aiurea a mai facut dumnezeu lumea asta,daca o vietuitoare face rau alteia pentru a nu-si incalca propriul program.spun eu asta cumva mamei,nu prea clar ca nici mie nu mi-e,ea imi spune ca dumnezeu a facut totul perfect,dar satana are si ea drepturile ei,dumnezeu drept cum e i le da.deci satana si dumnezeu sunt doi copii care se bat de la pui si care au atatia puisori cati pot hali de la celalalt care nu si-i pazeste.mama ma priveste ciudat de parca s-ar teme de mine,dar tot ma iubeste.dumnezeu e unic,sa pun mana sa citesc biblia ca uite ce de floricele sunt pe-aici,de ce nu le culegem,sa mergem odata acasa ca vine ploaia.s-a dus dracului plimbarea,uneori cand nu-i place ce spun,mama intra in panica. daca deschid ochii,poate constat ca a fost vis.mi s-a parut ca zambeste.cred ca nu mi-e frica pentru ca are… era sa spun fata,o privire blanda,n-am vazut multi oameni cu o privire atat de blanda,de plina de iubire,da-i negru ca noaptea…si meteoritii aia de ochi,ma foiesc de fac patul sa scartaie.camera mea s-a umplut de calm,iar eu ma linistesc,ma linistesc,dar as vrea la baie…tare as merge la baie.te temi de mine,o spune atat de natural de parca e un observator care asta face,conversatie.vocea lui e umana,melodioasa,cu unele inflexiuni cadentate,vorbeste cursiv si ritmat,cu o siguranta si o duiosie de-a dreptul umane.raman ca la dentist,adica gura mare,mare,cand realizez o inchid cu viteza si imi musc limba.ma doare deci sunt treaza.ce vrei? mi-am amintit eu ca daca esti sigur pe tine in orice situatie,o poti crea pe masura alegerii tale.spune tu ce vrei,imi raspunde privindu-ma in ochi.aha,mi-am amintit de povestea cu sarpele si cu omul care l-a scos de sub piatra.da ‘ morala e ca omul daca se adapteaza,in cazul de fata daca as fi vicleana,as invinge.pastrez povestea aproape ca pe un scut.n-ai nevoie de nici un scut,si pana sa fii tu vicleana,seaca dresleuca. hopa, citeste gandurile, citeste gandurile, ce ma fac, ce ma fac, e asa de mare, e gros ca a unei sticla de coca-cola la doi litri. adunat pe coada e la inaltimea patului meu.imi vine sa ma sperii. nu, nu te speria, m-ai chemat, am venit. cum te-am chemat, sar eu arsa. ai spus ca ai nevoie de mine, ca te-au napadit necazurile, ca esti prizoniera fara iesire intr-un turn invizibil, n-ai aprins tu lumanari si m-ai rugat sa vin? n-am inteles bine, faci pe ipocrita, plec. poti sa pleci, eu am spus doamne scoate-ma din aceste necazuri ca nu pot iesi singura. esti tare singura?are asa o lumina in ochi că... sunt cum vreau, nu-i treaba ta. adevar vorbesti nu-i treaba mea, daca nu vrei sa fie si treaba mea, nu-i. de ce crezi ca nu sunt domn ma intreaba ingenuu. nu esti domnul, si gata, el e bun, e bland si... si nu-i negru? da, nu-i negru si nu-i sarpe. in fotoliul meu sta un ou luminos intr-un costum de argint transparent cu o mantie albastra. privit la intreg arata ca o jumatate de ou vopsit in albastru, corp de aur ce razbate prin costumul transparent de un alb argintiu, cu mantie pe umar agatata intr-o catarama lucioasa. cam asa arata domnul? sunt muta. hai nu fi suparata, pleaca de la premisa ca dumnezeu e peste tot, chiar si in intuneric, chiar si in sarpe, accepta toate acestea si... si daca le accepti, nu ma mai chemi cand ai necazuri pentru ca un om care accepta toate aspectele lui umnezeu ca fiind ale lui insusi, care accepta ca peste tot e doar unul dumnezeu, iar tot ceea ce este, sunt manifestari, forme ale unicului, nu are necazuri, omul nu are, sau nu ar trebui sa creada ca are necazuri. de ce oare il mai ascult? hai, continua el, nu fi suparata, spune-mi ce-ti apasa sufletul? si tu ma mantuiesti? raspunde cu o intrebare. vrei sa stii de ce esti incatusata, vrei sa stii unde e cheia? vreau sa stiu cine esti. pun aceasta intrebare in speranta ca imi va raspunde scurt. sunt cel ce te iubeste dincolo de nemarginire,ciulesc urechile, cine, vreau sa stiu exact. de un timp sunt indragostita de cineva care imi trimite mesaje, care ma invaluie in energii fantastice. am uitat sa traiesc de cand sunt indragostita. in tot ce mi se intampla vad un semn, nu ma pot apropia de nici un barbat, numai singuratatea e destul de buna. sunt un fel de umbra a ceea ce as putea fi. n-am idealuri, am un singur vis: cineva mi-a luat tot sufletul si mi-a lasat intunericul, linistea si uitarea. daca mi-as inchina viata doar intelepciunii, acestea ar fi potrivite, dar eu am vreau sa-l cunosc pe dumnezeu om, sa iubesc, sa fiu iubita, sa traiesc. cine esti tu? repet intrebarea?sunt scanteia de lumina din sufletul tau incercat, cea pe care tu vrei s-o stingi in favoarea iluziei, sunt cantecul misterios care nu te-a pierdut in hatisul vietii pamantene, sunt misterul dezvaluit din care toate au pornit si in care toate se vor intoarce. o parte din nemarginire, stimabile, o picatura dintr-un ocean nu-i oceanul, chiar daca are aceeasi compozitie cu acesta. stii tu cate nopti am venit la patul tau sa te fac sa ma observi, raspunde fara nici o legatura la comentariul meu. deci tu esti cel pe care-l urasc. eu sunt cel pe care-l iubesti. a nu, am trecut de faza asta. sunt la fel de goala ca si tine, nu mai am sentimente, mint cu nerusinare. observ, gandesc, simt dar nu mai am sentimente. sentimentele vin dintr-o judecata cu un singur rezultat –perfect. iubesti pe cineva pentru ca il crezi perfect, urasti pe cineva din acelasi motiv. ashlei! de unde-mi cunosti numele spiritual, intreb eu infierbantata, uitand cu cine vorbesc. esti spiritul lui...nu, nu-i radu obreja, marele scriitor de romane sf, pe care l-am cunoscut la una din lansarile lui in romania. traieste in america de mai bine de douazeci de ani. e casatorit si are cativa copii. in dupa-amiaza aceea a vorbit cu mine altfel decat cu toti ceilalti. cand mi-a dat autograful m-a sarutat pe frunte si m-a imbratisat dulce si, la dracu, mi-a spus ca, n-are importanta ce-a mai spus, m-am indragostit de el ca proasta. de atunci blestem institutia casatoriei si pe cei care au initiat-o, ii soptesc numele in loc de rugaciune. nu, nu sunt radu . rad ca fraiera, clar ca nu-i radu, pai nu pe tine te- iubesc frumosule. ba pe mine ma iubesti, a redevenit sarpe, dar nu din cauza mea ai ales sa nu mai ai experienta de iubire. esti bun sa te explici?de dragul tau sunt bun, de dragul tau voi instaura bunatatea, cu tot ce implica ea pe aceasta planeta a uitarii , de dragul tau voi trezi umanii si ii voi face zei , o declaratie inflacarata asa cum am citit in cartea lui radu “zeul indragostit”.ce vorbesti acolo?ia de intelege , poti, stiu ca poti.unii oameni se nasc cu o neliniste minunata.ei cauta iubirea perfecta, ei cauta pe dumnezeu, ei cauta adevarul.ceasta neliniste este scanteia vie a micului dumnezeu. marele dumnezeu, universul, focul vesnic, a pus cate o scanteie in fiecare uman. de fapt toti umanii la un loc inseamna dumnezeu. asadar toti sunt universuri mici, mici dumnezei.atata timp cat gandul umanului este cu fata la dumnezeul din el, marele dumnezeu se intregeste in jurul lui cand e pace, el emana lumina.in timp ce umanul se pierde in iluzii, in jocul iluziei, marele dumnezeu se imbolnaveste.dezechilibrul partilor,determina dezechilibrul intregului.e putin sesizabil cand e unul singur, dar gandeste cati umani uita de divinitatea din ei si vei intelege ca toate relele din lume sunt consecinte ale gandului ca reflex in constiinta cosmica.m-ai spart, ce legatura am eu cu toate astea?nimeni nu e lasat la intamplare, nimeni nu se naste pe pamant doar pentru ca ploua.fiecare uman are o misiune.adica viata pe pamant e un fel de stagiu .exact.se elibereaza cel ce intra in armonie cu legile universului.ce se intampla cu cel ce nu intra?se naste de atatea ori pana intra.tot nu inteleg de ce-mi spui toate astea.astea sunt raspunsuri la intrebarile tale repetate.iti spuneam asculta-ti vocea interioara ,iti strigam,asculta-ti vocea interioara,dar nu ma auzeai.ar fi fost atat de simplu sa te linistesti putin,atat de simplu...am stiut ca pana la urma vei auzi, de-aceea te-am ajutat.m-ai ajutat,doamne auzi-l,am trecut prin flacarile iadului,daca poti pricepe metafora asta,prin flacarile iadului,dragul meu domn negru,spui ca m-ai ajutat,sunt plina de indignare.am fost nevoit s-o fac,de fapt in asta a contat ajutorul.daca te-as fi lasat intr-o viata dulcica,ai fi incropit o familie care nu te-ar fi multumit niciodata,pentru ca nu ti-ar fi aratat cine esti.trebuie sa-ti gasesti adevarata familie,familia ta.hm,te referi la povestea batranei emilia cum ca as fi fiica unei evreice care m-a parasit in maternitate pentru ca nu se putea repatria in israel cu faimosii ei parinti.voi serpii nu stiti de gluma , zambesc eu verde.nu, nu ma refer la rachela, oricum copilul ei era conceput cu un roman brav si n-are rost sa dezlegam pe pamant ceea ce in cer e legat.nu deocamdata. acum vorbeam de spirit .putea sa te nasca si piranda, ar fi fost doar vehiculul cu care ai ales sa ajungi pe pamant.din punctul nostru de vedere putin important.daca –mi explici care-i treaba cu spiritul si cu trupul , te mai ascult, altfel crede-ma ca sunt ocupata.visezi constient , de fapt iti construiesti vise.iti pasa?nu-i vorba daca-mi pasa sau nu, vorba e ca tu stii foarte multe lucruri pe care nu le folosesti ca menirea ta , misiunea ta este sa-i inveti pe altii ceea ce stii.il privesc cu inteles.si asta ti-o explic.sa intelegi ceea ce-ti spun , crede ca esti samanta lui dumnezeu , micul creator de ceruri si pamanturi , nu o conserva pentru vremuri de restriste.imi place cum te exprimi.si mie, e stilul tau.pentru a te ajuta in lucrarea mea , m-am folosit de acel uman absolut evoluat pe care tu il iubesti si care crezi ca…daca e absolut e ceva. nu te mai lega de ceea ce e in afara ta.tot ceea ce ti se intampla e reflexie a ceea ce e in tine. ai grija de sufletul tau.cand spun “grija” nu trebuie sa intelegi grija , intelege atentie, fii atenta la ceea ce simti..."dar nici nu stiu macar ce-mi ceri”.“nu-ti cer nimic si totusi dac-ai vrea /o dac-ai vrea sa-mi dai ce nu-ti cer inca”. n-as fi gasit un uman sa-l egaleze.el e altfel asa cum toti sunteti diferiti pentru ca sunteti fete diferite ale aceluiasi intreg.l-am ales si ti l-am pus in fata , el nu stie ce gandesti si ce simti tu, nu pentru ca n-ar putea , dupa cum iti spuneam, el stie exact cine este, dar in jurul lui e un camp energetic care nu permite comunicare decat cu cine doreste. tu nu faci parte din sfera lui de interese . asta nu-si da seama ca ma loveste ca pe o toba un rocker indracit.retin totusi ca radu nu-i pamantean. imi dau seama de ceea ce spun, nu vreau sa te lovesc si crede-ma te rog ca te iubesc, te iubesc mult. zbang! ashlei, oricare ar fi fost gandurile tale de suprafata, gandurile profunde, iti spuneam intotdeauna cine esti, ca esti , altfel deosebita, ca ai o misiune. ai citit proza mea si ma... am citit proza ta si mi-e draga, asa cum drag mi-e tot ce faci, dar ceea ce iti spun nu-i citat. misiunea ta trebuie s-o accepti s-o onorezi. nu va veni nimeni sa-ti spuna sa aduci flori de colt din varful omul si nici sa ucizi muste in gara de nord. gandeste-te ca marii oameni , marii divini si-au primit si onorat misiunea fara sa fie prea mult poftiti sau angajati de cineva.ei stiau ca sunt dumnezei, si-au exercitat vointa.atunci cand tu stii exact ce vrei poti decide si pentru altii, am in vederea cazul hitler. taci, hitler n-a fost divin. a fost pentru ca si-a recunoscut divinitatea. adica daca eu recunosc ca sunt divina pot sa fac TOT ce vreau. daca poti!de ce o –ntorci? uite ashlei, tu tii cu dintii de energia veche, de experientele vechi, de treptele care te-au adus aici.deschide-ti inima si adoarme-ti mintea.iar daca vrei sa le folosesti pe amandoua atunci coboara mintea in inima, fa din inima centrul fiintei tale caci divinitatea se trezeste in inima.asta tine de liberul arbitru de alegere.daca alegi sa fii doar haina divinitatii tale, renunti la liberul arbitru, renuntand la el, tot ce faci nu faci tu, deci nu te faci vinovat de nimic.divinitatea nu greseste, in concluzie nu exista notiunea de pedeapsa elibereaza liberul arbitru, spune ”eliberez liberul arbitru , permit divinitatii sa se manifeste prin mine , deoarece recunosc divinitatea ca stapan absolut al libertatii mele.” ce faci , ma initiezi? ai vrut sa fii initiata? da! ai crezut ca insasi divinitatea te-ar putea initia? nu! de ce? nu stiu, dar daca mi-as fi inchipuit ca dumnezeu ar avea timp de pierdut cu mine... nu credeam ca e asa ca tine. cum credeai ca e dumnezeu? altfel. chiar credeai ca e intr-un fel? nu stiu. acum crezi? nu. pentru ca nu te-as putea iubi niciodata. oricat de dornica de iubire as fi, un sarpe...nu, nu pot.ti-am aratat ca pot fi orice. atunci fii fat –frumos, trage-ti o masina racnet si da iama-n discoteci. gasesti acolo copile capabile sa te iubeasca neconditionat, pe bune. stau pe capul tau de ani de zile, te legan , iti apar in vis,iti cant, pot spune ca deja avem o relatie. nu tu imi apari in vis. parca ma trezesc pentru o secunda, din moment ce poate lua orice forma e posibil sa fi venit in vis .il privesc din alta perspectiva, chiar sunt curioasa ce vrea de la mine.te tin in brate in fiecare noapte, vreau sa te obisnuiesti cu mine, sa-mi permiti sa te iubesc si sa-mi raspunzi la fel, apoi iti voi dezvalui lumea vazuta si nevazuta, misterul.ce trebuie sa-ti dau in schimb, sufletul? sa ma iubesti! si cam ce crezi tu frumosule ca-i iubirea? Cam ce crezi ca da iubirea, un blid de linte, o masina super, un castel,, o imparatie , o lume, o planeta, un univers.Cam ce crezi tu ca da iubirea?ma lasa sa ma ratoiesc cat vreau. - Esti asa cum te stiu. - Si daca sunt altfel? - Nu esti, si daca nu vrei , la inceput ai doar incredere in mine si apoi ma vei iubi. - Sa am incredere in tine? - Da. - De ce as avea? Tu sau el sau dracu in vis mi-ati spus ca viata e o iluzie , ca moartea e o alta forma de viata si ca orice as face si oricum as trai e perfect.Acum vrei sa am incredere. Conteaza? - Si ai crezut? - Am crezut atat de bine ca nimic pentru mine nu mai conteaza. - N-ai inteles nimic, pune totul in practica, traieste ca si cum te-ai misca in iluzie , creeaza iluzia cum doresti .Atunci cand pui in practica aceste invataturi , te lasi in voia binelui suprem .Tot ce-i este apropiat binelui Suprem va veni la tine. Sunt aici. - Ha , ha, ha, rad ca de o gluma buna , asta e. - E buna ,daca nu e gluma.Asta e!Conteaza , o picatura de ocean nu e oceanul, e o parte din el ,pentru a fi ocean, nu trebuie sa se desparta de acesta. Ai inteles, cat picatura e in ocean , e ocean, cand iese din ocean nu mai e decat o simpla picatura.De ce crezi tu ca curentul electric are forta , e tot timpul conectat la sursa. - Vrei sa spui……. - Da, atata timp cat faci parte din tot , ca oricum faci parte din tot, cat timp constientizezi ca tot ceea ce exista este un intreg , ai forta intregului, cand privesti partile ca pe simple parti , esti o parte, rupi conexia. - Numai maestrii reusesc asta. - Toti sunteti maestri pentru ca toti sunteti nimic, numai maestrii isi amintesc de unde au plecat, din nimic, tot ce exista voi ati creeat , amintiti-va , nu va risipiti in iluzie. - Si iubirea e o iluzie . - Nu , iubirea nu-i iluzie.Iubirea e adevarul suprem .Sentimentele doar exista in univers sub forma de curenti energetici.Nu exista demon, nu exista Dumnezeu, la un anumit nivel foarte , foarte subtil pe care multi umani il ating nu exista decat energii. Acestea lucreaza cu voi, prin voi, in serviciul sau impotriva voastra , acestea sunt forte. - Pai daca totul e una, de ce spui voastra, tu unde esti? - Eu sunt aici , sunt una din aceste energii care se manifesta in orice forma gandeste umanul. - Sa inteleg ca umanul e cel mai cel din univers. - Sa intelegi ca experienta in corpul fizic este cel mai minunat lucru care i se poate intampla unei energii. - Daca totul e una, de ce aceste energii sunt separate? - Totul e una pentru ca isi permite sa fie mai multe , atunci cand totul va fi numai una se va instaura starea de nimic. - Sfarsitul …. - Sau inceputul… - Daca experienta in corpul fizic e asa grozava de ce atata lume sufera si tot n-am inteles , sentimentele vin si pleaca din uman , nu sunt proprietatre afectiva? - Iubesti sau urasti tot timpul atata timp cat ai un sentiment pentru cineva , putin foarte putin, asta pentru ca sentimentele circula in univers.Omul alege. Cel care alege mereu si mereu iubire, traieste in adevar , devine haina adevarului, gradina lui, il creste si are parte de el , sentimentele sunt proprietati.cat despre suferinta e tot o iluzie si sufera cei care aleg suferinta.Mecanismul din subconstient care atrage suferinta este un magnet negativ pentru ca umanul il face negativ.Acest magnet care are ca nucleu frica atrage suferinta. - Nu inteleg. - Intelegi!Frica nu are o singura culoare, de exemplu frica de saracie ,nu, frica cuprinde o paleta intreaga.Frica de pacat care v-a fost inoculata de religii , asta paralizeaza , frica de ceea ce nu intelegeti , frica de boli, de sfarsit, de apocalipsa…. - Nu e un sentiment natural? - Nu , singurul sentiment natural este iubirea.Cel care iubeste nu se teme, nu se indoieste, nu moare. El accepta totul ca facand parte din fiinta lui si e salvat.Bine, daca nu poti spune , de azi nu mai mi-e frica, de azi iubesc si gata.Ca se intampla ceva ,ma stropeste o masina si nu-i drept sa n-o injur. - Daca intelegi mecanismul de acceptare nu mai simti nevoia sa injuri , si in alta ordine tu fiind intreaga , nu vei mai avea parte de experiente, cand o masina te stropeste universul iti trimite un dar. Citeste-l , descifreaza-l si vei fi uimita sa costati ca de fapt ai primit un dar. - Asta e un dar divin. - Nimic nu e rau sau bun absolut.Totul e o chestiune de interpretare, de abordare, de alegere. - Cuvintele tale spun ca sfintii nu sunt buni si criminalii nu sunt rai. - Exact. - Explica. - Sa dam exemplul Janei D’Arc .A condos revolutionarii din Orleans pentru o idee.Dar a facut acelasi lucru ca si cei impotriva carora lupta , a ucis. Deci crima daca e buna sub un anumit aspect nu poate fi rea in altul .Sfintii pedepsesc. Cum poate fi bun cineva care te pedepseste. Citeste vechiul testament . -Stai,stai sa-ti spun o vorba.Ce putea face Ioana D’arc si toti sarmanii de-a lungul istoriei cat timp ei au carat povara saraciei de la o generatie la alta ?Si da,in anumite circumstante trebuie sa te aperi,daca e nevoie ucizi,dar asta e o circumstanta.Pedeapsa divina este consecinta faptelor noastre. -Daca n-ar exista aceste idei induse de liderii religiosisau alte persoane interesate de subjugarea maselor,experienta saraciei n-ar fi avut loc.Asadar dupa cum constati si tu,nimic nu e absolut bun sau absolut rau,doar ca atunci cand le accepti ca fiind parti ale intregului,nu mai e nevoie sa le experimentezi. -Sa inteleg ca pot fi ceea ce aleg,eu sau oricine,e suficient sa spuna aleg asta si hocus pocus a venit. -Intelege ca trebuie sa crezi ca sa si intamplat ceea ce ai ales ‘’credinta muta muntii’’nu e o simpla fraza.E adevarul pur.Binecuvanteaza ceea ce ti se intampla, cauta in orice eveniment din viata ta darul.Asat se face printr-un proces de constientizare,iertare si eliberare a starii,a sentimentului sau chiar a situatiei.Mai exact aduci la suprafata ceea ce vrei sa schimbi faci mutarea si gata.Pentru asta te folosesti de imaginatie.Ex.Cineva doreste sa scape de o boala,isi imagineaza boala ca pe o sfera,o cheama in fata,ii da un nume,cancer,piatra la rinichi,ce este.I se spune ca din acel moment este eliberata,ca este iertata si ca poate pleca.In locul ei vei pune sanatate si prospetime. -Gata ? -Da,gata,repetati aceasta discutie cu boala pana pleaca. Gandesc ce-as avea eu de eliberat,hm,cam multe,incepand de la aspectul material,sarpele meu ii spune saracie,pana la ,hm,bolnava nu sunt,da’ mi-ar place sa fiu ceva mai harnica,si mai putin mancacioasa. -Simplu cheama saracia,lenea si lacomia,iartale si elibereaza-le.Fa asta zilnic in trei patru reprize a cate cinci minute,dupa o luna vei fi uimita sa constati schimbarea. -Chear crezi ca e posibil,il intreb eu oarecum sceptica. Daca a-ti sti voi cat sunteti de puternici,cat de mult meritati… -Voi ! -Da, voi umanii. -Las’ ca nu merita chiar toti. -Absolut toti,prin insasi faptul ca s-a nascut,umanul merita tot ce exista.Daca n-ar tine cu dintii de invataturile retrograde,ar putea avea. -Aici exagerezi,fiecare trebuie sa faca ceva. -Dar face,Umanul este singura entitate din univers care proceseaza energia,o transforma,o creeaza. -Te-am prins,spuneai ca sunt deosebita,ca sunt altfel decat ceilalti,acum imi spui ca toti suntem la fel,de fapt ce vrei sa zici? -Tot ce-am zis am zis,toti sunteti divini prin nastere,doar ca unii accepta darul divinitatii,pe cand altii nu. -Ce dar,cine face dar si cui ? -Darul lui Dumnezeu. -Cum sa dea Dumnezeu un dar unui om care nu exista.De exemplu eu ofer o bratara surorii mele,dar n-am nici o sora. -Rationamentul nu se potriveste desi este elocvent.Dumnezeu da dar entitatii care alege sa vina pe pamant pentru experienta in corp fizic. -Da,am inteles.Intotdeauna ma grabesc asa. -Nu te amara,accepta si acest aspect al tau ca fiind de la Dumnezeu,si nu vei mai avea probleme cu graba. -Usor de zis. -De facut e la fel de usor,aminteste-ti de micul Dumnezeu din tine,creste-l,iubeste-l,proceseaza energiile pe care le intalnesti,creeaza. -Si daca fac toate acestea,ajung in rai ? -Vrei sa ajungi in rai? -Da ! -Bine creeaza-ti raiul. -Cum? -Tocmai ti-am spus. -N-am tocmai inteles. -Nu exista rai,nu exista iad,acestea sunt creatii ale mintii tale. -Dar Dumnezeu? -Care Dumnezeu? -Creatorul. -Care dintre ei? -Care dintre ei? -Cum care,cel care a creeat cerul si pamantul. -Pe oamnei nu I-a creeat nimeni. -Esti nebun. -Sunt si nebun daca vrei. -Nu vreau. -Nu sunt. -De ce tii neaparat sa-mi faci pe plac ? -Pentru ca tu intotdeauna mi-ai facut pe plac. -Eu nu ti-am facut niciodata nimic. -Lasa-l in pace.Mi-a prins gandul la Radu.Lasa-l in pace iti spun.El n-are nici oun amestec in povestea noastra. -Cu tine n-am nici o poveste. -Cu el ai? -Da ! -Spune-o ! Tac. -Taci pentru ca n-ai ce spune,pentru ca nu recunosti realitatea,nu-I permiti sa existe.Acesta este unul dintre motivele pentru care umanii sufera.Il stiti,de ce nu-l schimbati? -Ce vrei sa-ti spun daca oricum stii ? -Vreau sa intelegi,cand intelegi esti eliberata. -Poate nu vreau. -Vrei,vrei sa fii eliberata de o fantoma pe care ai creeat-o pentru a te bantui,caci asta e iubirea ta. Pardon. -Ma rog,n-ai creeat-o constient,dar iti voi spune o poveste de iubire in doua acte ,concluziile le tragi tu.Un tablou prin forta culorilor,a expresiei,emana iubire,ofera iubire,este iubire.Un aparat de masaj ofera si el iubire,o iubire de alta factura care tot iubire e. -Eu sunt om stimabile. -Esti om numai daca permiti spiritului sa vorbeasca,sa se manifeste prin tine,altfel esti sau tablou,sau aparat de masaj,sau o masinuta biologica. -Adica,fara spirit omul e un obiect la indemana celor care au spirit. -Exact. -M-am intristat.Nu stiu ce se intampla cu mine,se intampla ceva cu mine in ultimul timp. -Se intampla ceva cu tine de cand a-i revenit pe pamant. -Lasa-ma,un timp totul parea in regula. -Parea,ai zis bine,dar nu era. -Nu ca acum. -Nu ca acum,ai zis bine,altfel.in ultimul timp n-ai prea comunicat cu divinitatea ta,nu prea ti-a placut prin ce-ai trecut. -Eram ca legata. -Erai imbratisata. -De tine. -De mine. -Te urasc. Meteoritii de ochi lucesc sa-mi ia vederea apoi dispar,dispare.apuc sa aud »asta nu,asta nu ».Aerul a devenit greu ca de plumb.Ma dor tamplele de parca le strange o menghina.Sunt intunericul si nefiinta.Am avut corp dar s-a dizolvat.Particolele continua sa existe dar spatiile dintre ele s-au dilatat.Eu sunt nemarginirea ingropata sub un bloc cu sapte etaje.O secunda,o vesnicie,nu stiu cat timp am simtit toate acestea,dar m-au epuizat.Imi strang picioarele la piept si ma acopar mai bine cu plapoma.Corpul ma doare rau de tot.As fi putut sa-l intreb mai multe despre Radu.Oftez prelung.Nici Dumnezeu si nici Dracu in persoana n-ar putea sa mi-l scoata din…mine,ca e peste tot,de parca as fi eu,am pierdut sansa de a discuta cu cineva atat de …interesant,uite asa pierd eu sansele. -Ai pierdut numai ce-a fost de pierdut,pe mine nu ma pierzi niciodata. Ma bucur ca s-a intors. -Nu m-am intors,sunt tot timpul cu tine,Iarta-ma ca te-am strans atat de tare in brate,dar intelege,tu imi poti reda viata. -Ce nevoie ai de o iluzie,de ce sa-ti dau o iluzie? -Ashley,tu nu-mi dai iluzia,nu viata umana,imi dai vesnicia,ma scoti din temnita urii,iubindu-ma. -Ce cauti in temnita urii ?Cine te tine acolo? -Iti povestesc dar trebuie sa te tin in brate. Hm,asta as fi vrut sa mi-o spuna Radu,imi vine sa urlu. -Nu la el te gandeai,pricepe,el e iluzie,eu sunt real,toate starile tale,toate suferintele tale,pentru mine erau si de la mine.Doar ca imi dadeai forma lui.Daca vrei pot lua chipul lui,numai daca vrei neaparat.Retine un lucru insa,pentru a fi eliberat, trebuie sa ma iubesti negru si sarpe. -De ce eu ? -Pentru ca tu vei scrie o carte pe care o vor citi alti umani care vor trezi sarpele negru din ei si il vor iubi.Am nevoie de iubirea voastra pentru a ma elibera. Imi place sa vorbesc cu el,descopar subit si uit ca desi el ma scalda in lumina ochilor lui,e un pustiu de intuneric.Sunt incantata ca ma pretuieste acest amestec de intuneric si lumina ,ma prind de povestea lui care se strecoara pe langa mine. -De la inceputul lumiii,de la primul big-bag de cand Dumnezeul univers si-a manifestat spiritul in tot ceea ce exista,si-a dat seama ca vrea mai mult pentru a arata ce poate,pentru a descoperi ce poate.In acel moment s-a creeat omul in care a pus scantee din focul sau launtric.Tu inca de cand erai in faza de atom ai ales iubirea.Esti un izvor divin de iubire. -Nu mai sunt,am secat. -Esti,doar ca acum ai si intelepciune. -Mda. -Un bob,dar il ai. -Lipsa oricarei dorinte tu o numesti intelepciune. -Numai atunci poti avea totul,cand nu-ti trebuie nimic. -De ce ? -Pentru a intelege ca e desertaciune,totul e desertaciune. -Hai sa punem un steag negru, sa decretam stare de desertaciune,sa scriem pe pancarde foarte mari,sa vada si ramele »Totul e desertaciune oameni buni,face-ti bine de crapati ». -Ar fi un joc dezaprobat de de cei mai multi umani pentru ca sunt putini cei carora le-a venit timpul sa inteleaga.Ceilalti s-ar impotrivi. Dar daca vrei o facem.De fapt e o idee destul de trasnita sa-mi placi.Unii ar crapa fara sa faca efortul de a se intreba de unde ideea aceasta , altii ar trezi spiritul viu din ei si ar face ceva.Acest ceva are o paleta infinita . Dupa spusele tale viata nu merita traita . - O iluzie o traiesti sau nu , cum doresti, eu asta am spus ca viata este o iluzie Pentru a intelege trebuie sa observi , observand realizezi care e rolul tau in vesnicie.Reusesc doar cei care accepta viata ca pe un dar si o traiesc ca pe o experienta. - Dar, am mai vorbit de dar, darul cui si de la cine? - Iti repet, darul lui Dumnezeu pentru tine ca entitate. - Pai daca eu nu-s , cui i-a dat Dumnezeu darul?Ce vorbesti acolo? - Am spus pentru tine ca entitate , nu ca fiinta.Inainte sa te nasti in aceasta viata, cand erai in faza de atom, energie, suflet, zi-i cum vrei , ca dupa val sufletul e o energie subtila de marimea unui atom , ai dorit sa vii pe pamant in forma fizica , om, Dumnezeu ti-a facut acest dar si iata-te om. - Esti intelept, vreau sa zic : ma bucur ca ai venit la mine , aceasta discutie am vrut tare mult s-o am cu Radu. - Stiu. - Daca tu esti cel cu care am comunicat , de ce n-ai venit pana acum? - Este de netagaduit ca eu sunt cel cu care ai comunicat, caci mesajele tale nu ajungeau niciodata la Radu. - Ajungeau , simt eu ca ajungeau, el e fantastic, e……. - Este ,dar nu-l intereseaza gandurile oamenilor, le cunoaste per global, cele noi le citeste doar cand vrea sa-si inzestreze un personaj, femeile insa…….. - Eu nu sunt o femeie insa…….. - L-ai sunat? - Da. - Si? - Si ce? - I-ai spus cat de mult il iubesti? - Nu, cum as putea. - Cum sa nu poti? - Hei, Intuneric Luminat , el e insurat si e moralist. - Si? - Ce si? - Si n-are inima? - Presupun ca are… - Presupui bine, are! Dar e un uman perfect.Umanii perfecti iubesc toata lumea din suflet , fac tot ce e posibil pentru binele ei , la nevoie renunta la viata personala, traiesc precum umbrele.Alegerea unui partener este importanta.Radu cunoaste toate femeile prin femeia lui , ce sa mai faca cu tine. - Dar eu……. - Nu, nu.Tu nu.Pe mine m-ai cautat intotdeauna.Am lucrat mult cu tine. Daca as fi venit acum un an, sa nu spun mai demult, ce-ai fi facut , nu-mi imaginez.Iubirea pentru el te-a pregatit pentru intalnirea cu mine, toate experientele prin care ai trecut te-au pregatit .Nu mi-a fost greu sa gasesc un uman atat de evoluat, nu sunt foarte multi in momentul actual, si sa ti-l scot in cale.Sufletul tau asta cauta, iubirea .Ti-am alimentat acest sentiment si am blocat orice alta cale.De cate ori il sunai si sufereai cumplit datorita racelii lui , eu eram fericit, auzi , fericit pana la extaz si nefericit pana la durere.Tu mi-ai facut inima sa bata din nou ca un orologiu oboist , tu ma vei reda luminii.Privesc cu simpatie la Ou transparent si el continua inflacarat. - Iubirea va inflori cand oamenii vor intelege ca totul se intoarce de unde a plecat , in Univers lacatele care separa intregul vor cadea precum ciresele coapte .Un nou pamant va lua locul celui vechi, o noua energie va domni, energia Iubirii Vesnice, a Dragostei fara Sfarsit. - Dar…. - Dar ce? - Dar de ce nu se intampla tate astea? - Toate astea se intampla inca de la inceputuri . - Hai spune-mi Intuneric Luminos cum e cu pamantul de la inceputuri si cum va fi pana la urma. - Cand il cautai pe Dumnezeu ardeai dupa raspunsuri la aceste intrebari ? - Marturisesc! - O caldura binecuvantata ma impresoara ca o aureola.Din fotoliu unde sta oul, vin picaturi de balsam divin care-mi patrund in celule trezindu-le la viata . - Mai intai trebuie sa-ti spun ca inceput si sfarsit exista doar in conceptia voastra umana.Universul nu are sfarsit si nici inceput, la fel si pamantul ,Planeta Pamant, careia voi ii spuneti Geea , chiar inainte ca universul vostru sa fie ceea ce este, cand energiile trebuiau sa fie primenite. - Cum adica energii primenite? - Asta faceti voi umanii, asta este de fapt misiunea voastra pe pamant , primenirea energiilor , procesarea sau transformarea lor .Daca a-ti intelege , n-ati mai suferi.A-ti acepta toate suferintele si n-ati mai suferi .Pentru tot ce va supara ar exista, ca oricum exista, a-ti descoperi apusul . - Prin frica, ura si neincrederea noastra , aducem prejudicii Universului? - Nu, ordinea Universului e un arc cu sagetile indreptate catre inima Unioversului , care sloboade la momente anumite sageti potrivite pentru a o apara de ea insasi. - Asta-i paradox. - Nu e desi pare. - Afara doar daca este ….. - Ah , esti dulce. - N-am spus ca asa gandesc.Vocea mea este de nerecunoscut, niciodata n-as fi crezut ca un duh m-ar alege pe mine pentru o experienta pe pamant. - Ce-ti amintesti despre tine, ma intreaba , de ce crezi ca sunt femei care ar merita si tu nu? - Nu-mi amintesc , stiu, nu mai sunt asa tanara, de frumoasa , ce sa spun , un estetician ar avea ceva treaba sa ma aduca aproape de ceva ce ar rapi inima cuiva , de minte nu mai vorbesc.Zapacit e cuvantul care , daca mi-l pui pe frunte , nu esti reclamat la protectia consumatorului. - Nu mai esti asa zapacita, dar continua. - Am doua maini stangi si daca ma lovesc de zece ori de un prag pe sub care urmeaza sa mai trec , garantat ma mai lovesc . - Atat? - Atat si multe altele, e vorba totusi de mine. - Priveste invers, porneste de la a vorbi de mine. - Da . - Daca ai sti dinainte, daca ai observa ca pragul te obliga sa te apleci, ai mai trece pe sub el sau ai cauta alta intrare? - As cauta alta intrare. - Daca in celula iti e scris sa nu te apleci, de ce insisti? - Mda. - Pentru nimic n-as pune eticheta “zapacit “ cuiva care se bucura ca in fiecare zi rasare soarele si ca uneori uita sa dea o replica usturatoare atunci cand trebuie , chiar cu riscul de a inchide putin inima vesela care doreste sa se deschida catre toti umanii care inteleg sau nu asta.Tu ai pune-o ? - Nu! - Frumusetea si tineretea sunt in puterea iubirii , ori tu draga mea iubesti pana si un sarpe negru. Parca mi-ar fi turnat o galeata cu apa in cap. -Aici ai vrut sa ajungi ? -Oricum ajungeam si aici. Ii vad privirea blanda si ma linistesc. -Cum pui tu problema,sunt buna asa cum sunt. -Si buna. -Si mai cum ? -Perfecta,divina. -Pentru ca asa vrei tu ? -Nu,pentru ca asa stau lucrurile.Daca ai rabdare ajungem si aici. -Am ! -De ce il iubeai tu pe Radu ?Il privesc fulger,intelege ca il mai iubesc. -Pentru ca,de unde vrei sa stiu ? -Adica ? -Adica imi place tot ce inseamna sau are legatura cu el,e perfect,divin. -E frumusetea intruchipata ? -E frumusetea care imi spune ce inseamna frumos. -Asadar dincolo de invelisul de carne… -Care invelis e in ordine,sar eu. -E un om echilibrat,nu-i zapacit ? -Nu nu cred. -Daca ar fi ? -N-ar conta. -Asa,ce conteaza ? -Nu sunt sigura ca pot sa-ti raspund,niciodata n-am vorbit cu el despre noi,iar ceea ce simt ,m-a aruncat in haul indoielii de multe ori. -Si daca ai fi vorbit,ce-ar ce-ar fi contat ? -Ce conteaza si acum,comunicarea inimilor,sufletul.Eu ii simt inima,duiosia,delicatetea sufletului,si el ma cauta de mult. -Multumesc. Pentru ce ? -Tocmai m-ai descris. -Nu sunt tocmai sigura ca inteleg. -Poti sa fii. -Him. -Hai sa te sarut. -O ,nu ! Din fotoliu s-a ridicat un brat de intuneric cu doua cerculete luminoase in loc de ochi.Becul e stins,lumina din ochii lui a disparut,a ramas doar intunericul.Nu pot sa ma misc,sunt incremenita.Nelinistea imi umbreste zambetul care nu s-a stins inca de pe buzele mele.A inteles,a inteles tot,ah,cat as fi vrut sa nu inteleaga cat ma dezgusta sa ma apropii de el.Un fasait usor,trist ca moartea unui vis a trecut pe langa mine lasand in urma o singura fraza. -Cauta-ma numai cand cand vei fi dispusa sa ma accepti. Na poftim !Mi-a trecut tot ce-mi venise in legatura cu baia.Sunt ca o sageata care nu-si aminteste arcul.Nu pot sa dorm,cobo -Na, poftim.Mi-a trecut tot ce-mi venise in legatura cu baia.Sunt ca o sageata care nu-si aminteste arcul.Nu pot sa dorm, cobor din pat si ma invart prin casa ca o bila pe numaratoare.De colo pana colo .Nu pot sa gandesc fiindca sunt asaltata de ganduri. Nu poate fi real, fac eu ordine in cap si pun in prim-plan asta –nu poate fi real.Gandul doi din spatele gandului unu –si totusi.Dintr-o chestie ca asta se poate innebuni - gandul unu, gandul doi - doar daca alegi sa innebunesti si aici este o conditie,sa nu fii nebun deja.Ah , Doamne, inspir pe gura si trag inapoi exclamatia “Doamne ,ah”Enemood ,ha , imi vine sa rad, chiar o fac.Rad de situatie, rad de reactia celor carora le-as povesti intamplarea , rad de mine si brusc nu mai rad.Nu stiu nici un popa intelept, nu ca n-ar fi toti , caruia sa-i povestesc,…..mama mi-ar face cruce si ar avea motiv de bocit, sora mea ar spune ca la asta duce yoga , reiki si alte chestii din astea. Nu as mai putea sa-i povestesc maestrei, mai bine as vorbi in punga decat sa pierd minute pretioase In preajma unei ……cu pretentii de neom .Constat ca sunt o inteleapta ranchiunoasa.Inteleapta ca intai gandesc apoi calc , ranchiunoasa ca nu uit o ofensa oricat ar fi de usoara.Nu, n-a fost usoara.Efectiv mi-a interzis s-o privesc. Se trezea la scoala. Retina mea a inregistrat ca ea pipaia mana cuiva dar informatia nb-a ajuns la creier decat atunci cand mi-a spus :”uita-te in caiet , nu la mine.”Stai asa mi-am zis, eu vin aici ca vreau, nu ca ma obligi tu, de ce va………..Am concluzionat ca nu merita sa ma mai gandesc la ea , decat s-o judec, m-a initiat totusi in reiki.Iorga spune ca e-n ordine ca sarpele musca , sunt si alte vietuitoare care musca ,problema lui e ca se ascunde sa muste Dar ce, numai sarpele se ascunde?ma pomenesc luind apararea taratoarei fara sa constientizez prea bine ce fac.Oul transparent – opac este minunat , de ce nu l-ai fi intrebat cum il cheama?Incep sa-l indragesc . Gandul acesta ma zguduie de parca as fi bagat degetele in priza . Ma bag in pat si ma legan ca un copil parasit.Ma ia mila de mine si ma mangai. Imi pun un sarut pe degetul aratator si il lipesc de obraz.Ma umfla rasul. Nu pota sa dorm .Parca sunt bagata intr-un cuptor cosmic.Umerii ma apasa , palmele si fruntea imi ard.Cum inchid ochii cum sunt lovita in frunte de mingiute de tenis de camp aurii, argintii, albastre. Picioarele mele sunt grele, prin venele mele parca urca carabusi incolonati.Incerc sa-i indepartez frecand picioarele.Nu pot sa dorm , ma mananca pielea.O fi de la uleiul eteric.Nici samponul n-a fost de calitate, ca ma mananca si capul . Ma ridic si ma plimb prin casa.Casa mea e un spatiu imens , iar eu sunt intreaga omenire obosita.Cu toate acestea, e placut sa fii acasa.Merg in bucatarie sa beau un pahar cu lapte . Nu mai e . Nici mere nu mai sunt. Gasesc o ceapa si o bucata de paine.Sparg ceapa cu pumnul si dau sa musc. Ma vad in oglinda dulapului de bucatarie .Sunt incrunta rau . De ce se incrunta oamenii cand mananca , am observat asta la multa lume , desi nimeni nu incearca sa le ia bucata din mana. Unii sunt chiar fiorosi.Renunt la ceapa ,caut prin dulap, poate mai gasesc ceva dulce. Victorie!Ciocolata, ce-a mai ramas dintr-un pui de ciocolata. O bag tacticos in gura si-mi pun o ceasca de ceai rece.Parca ar fi mai bun un ness cald Te-ai dilit Ashlei!…imi cunoaste numele spiritual , stie aproape totul despre mine.Merg in pat cu gandul la musafirul meu , e atat de intelligent , de amabil ,de delicat, de luminos si de intunecat,……ah , de-as putea adormi.Refac traseul de cand l-am intalnit prima data pe Radu , ah Radu, ajuta-ma, a vorbit oul transparent opac, rareori a fost amabil, niciodata n-a cochetat, ce-i aia indragostit?Chiar, cum ar fi Radu indragostit , cum s-ar purta cu femeia, ar fi ca in cartile lui …..Doamne…..Oul transparent e asa de ngru …..Pe casa scarii se aud zgomote taman cand eu dau sa atipesc .Pleaca luma la servici. In sfarsit adorm.Patul se desface si parchetul si toata cladirea si pamantul , o groapa imensa ma trage in jos, o groapa intunecata in care ma scufund inspaimantata.Un zgomot din strada ma trezeste brusc.Sar in picioare si alerg la balcon. Slava Domnului, a fost doar un vis!Privesc cerul , e nepasator si singur , singur cu stralucirea lui pe care a ascuns-o dupa nori.De ce ziua stelele nu se vad cu ochiul liber?Am pofta sa vad stele.Las deschise usi si geamuri si ma bag iar in pat.Incerc sa deslusesc ce spune linistea. Au trecut cateva saptamani de la vizita amicului meu .Unul, doar unul dintre prietenii mei de pe Internet imi mai scrie, Adi.Asta ma atrage ca o lama ascutita.Nu ma pot apropia de el si pace.El icearca sa ma invete ceva dar nu rabdarea lui e de vina , nu numai…. De cateva zile ma simt mai bine. Nu mai dorm ziua si noptile nu ma mai zbucium.N-am vise nebune, nu ma trezesc la ore fixe, asa era inainte sa vina sarpele si cateva zile dupa.. Cosmar in fiecare noapte si rezit la ora 2sau 3 , fix la doua sau la trei. Observ ca totul reintra in normal, aproape normal, ca eu nu racesc usor, dar primavera asta nu stiu ce am ca tusesc destul de serios si ma arde gatul de parca am baut foc.Poate pentru ca la mine in casa nu-i cald, pot spune ca e al dracului de frig,desi temperaturile au urcat de cateva saptamani peste 0 grade.Contemplu o vrabiuta care ciuguleste firimituri de paine de pe geam.Am obisnuit-o asa. Daca intr-o zi nu-i dau firimituri ma cearta de –mi merg fulgii.Acum imi multumeste , imi spune ca sunt o prietena adevarata, ca ii place sa vina la mine; a umblat ea si in cercuri selecte, dar muierile sunt a dracului, mai bine arunca tot decat sa puna doua firimituri pe geam pentru o vrabiuta dulce.Asta-i vrabioi divortat , parasit, ca prea nu mai incape de muieri. - Gata , Pusi, hai ca ma fura mosu Ene ii zic eu din bratele mosului si inchid ochii , na ca nu pot sa dorm , dar nici sa fiu treaza Nu stiu ce-i cu mine, mi- e greu sa ma mai suport. Vaitandu-ma ba de una, ba de alta , reusesc sa adorm si chiar dorm bine pana la doua.Fix la doua ma trezesc si nu se poate. Bag capul sub plapuma si dau din picioare ca atunci cand eram mica si mama nu-mi dadea douazecisicinci de bani pentru eugenia Astea le-as fi mancat si in somn .Imi promiteam ca atunci cand voi fi mare voi manca numai Eugenia. Patru biscuiti , uniti doi cate doi cu ciocolata, inveliti in hartie albastra , pe care hirtie o fetita si un baietel frumosi ca crinii albi , cu cravate rosii la gat , se tineau de mana si paseau impreuna spre un alt albastru probabil. Nu se poate, iar a venit , desi mi-am dorit sa apara , nu m-am gandit bine ce intrebari sa-i pun si deci se va supara iarasi si va pleca tocmai cand…..uf , m-am saturat de mine, fac gafe tot timpul. - Inceteaza sa te judeci, accepta-te asa cum esti si cum vei fi iti va placea. - Nu mai vreau sa-mi citesti gandurile! - Nu mai vrei… - Nu. - Bine. - Ce e bine? - Tot. - Eu vorbeam de ceva. - Acel ceva nu-i in afara a tot ce-i altceva . - Realizezi ca nu eram pregatita pentru aceasta intrevedere. - Tu faci fata oricarei situatii. - Mai ales cand nu am de ales . - Cand vrei . - Acum nu vreau. - Cum te mai negi . - Stii ca nu ma neg, doar ca nu pun la socoteala al doilea gand. - Daca l-ai pune. - Daca l-as pune ce … - Pune-l si-o sa vezi. - Ma seci. - Facem doar un schimb energetic. - Adica. - Adica energia ta de viata vine la mine si energia mea de nonviata merge le tine . - Energia de moarte. - Ce-i aia moarte? - Lipsa vietii. - Ei si…. - Ce? - Ce-i rau in asta? - E rau ca nu-i. - Vezi tu, daca omul ar trai cu un pas in viata si cu unul in moarte , nici una dintre acestea n-ar domina-o pe cealalta, ar dispare raul si binele in favoarea a tot ce este ,care la drept vorbind , oricum este. - De ce ma simt atat de obosita? - Pentru ca tu esti cu un picior in moarte si cu unul in viata, esti intreaga. - Intotdeauna voi fi asa obosita. - Vei fi ca intotdeauna. - Dar eu am fost vioaie, vesela, voluntara, dinamica. - Acum esti doar obosita? - Acum sunt mohorata , trista, interzisa, statica. - De acum in acolo vei fi vioaie, vesela, voluntara, dinamica, mohorata, trista, interzisa, statica. - In acelasi timp. - In acelasi timp. - Si nu pe rand . - Si nu pe rand . - Ce vrei sa faci? - Permite-mi sa-ti arat. - Spune-mi mai intai. - Cum ramane cu increderea? - Am incredere in tine cat in duhul de sub piatra. - Nu prea ai incredere in altii. - Nu. - Dar te porti de parca ai avea. - Pentru ca vreau sa am. - Vrei sa ai dar te legi la cap ca n-ai. - Despici firul in patru . - Curand il voi despica in cinci. - Iar te joci. - Tu nu? - I-as spune ca imi place sa ma joc cu el , dar ma bucur ca e aici si n-am cum. Radem veseli de parca ne-am sti de cand lumea. -Ti-e bine cu mine? - Imi e. - Vreau mai mult. - Nemultumitorului i se ia darul. - N-am spus ca nu-s multumit, am spus ca vreau mai mult. - Daca vrei un lucru il indepartezi . - Nu si atunci cand e departe . - Pe mine nu m-ai invatat asa. - Asa te-am invatat. - Asadar eu sunt departe de tine. - Foarte . - Chiar si acum. - Chiar. - Faptul ca tu esti pe pat si eu in fotoliu , nu se cheama ca suntem aproape , putem fi numai daca ma iubesti total , asa cum l-ai iubit pe Radu. - De ce vorebesti de Radu ca de ceva ce nu exista? - Pentru ca asta-i realitatea. - Radu al tau nu exista . Este un cetatean Radu Obreja , dar Radu , Radu tau , eu sunt.Pe mine ma iubesti. - Jocul dracului . - Pe mine ma iubesti! - Eu iubesc tot ceea ce este , asa m-ai educat, si nu invatand , traind , m-ai tras pe roata, m-ai rupt in bucati , m-ai imprastiat in cele patru vanturi , iar acum vrei sa te iubesc .Cum as putea sa nu te iubesc?Te iubesc! - Asa cum il iubesti pe Radu ; ai inteles ca asa trebuie sa ma iubesti pentru a putea fi eliberat. - Nu pari incatusat in nici un fel . - Dar sunt. - De fapt cine esti, unde locuiesti? - Sunt cel ce s-a rupt in doua pentru a-si desavarsi creatia , sunt cel care s-a de inchis in milioane de umani cu sapte lacate de saptezeci de ori cate sapte din sapte in sapte..Unde locuiesc, locuiesc in tarana cea mai neagra a umanilor, acolo unde m-am ascuns de mine caci doar eu imi cunosc puterea. - Deci tu esti Satana. - De ce nu-mi spui Hristos? - Nu consimt la blasfemii. - Dar le comiti. - Nu stiu despre ce vorbesti. - Asculta-ma si vei sti ! - Spiritul e unul singur , e sursa tuturor izvoarelor ; sunt eu ; voi imi spuneti Dumnezeu, dar Dumnezei sunteti voi ; Dumnezeu inseamna zeul Domnului . Voi umani sunteti Dumnezei , eu sunt Domnul. Cand energiile se zbenguiau in marele Univers, m-am format dintr-o necesitate .Toate trebuiau sa aiba un stapan, il cereau.Nu mi-a fost usor sa descopar Universul , sa-mi cunosc casa.M-am minunat de fortele inimaginabile care asteptau sa-mi indeplineasca dorintele. Apoi mi-am acceptat rolul, m-am aceptat ca ceea ce sunt, Sufletul Universului, Divinitatea. Daca nu m-as fi plictisit, totul ar fi fost in ordine, dar din plictiseala am cautat sa ma cunosc , am desenat galaxii universuri , stele , luceferi , sori , planete, si tot nu m-am cunoscut , nu stiam ce sunt.Pentru a afla , m-am divizat , am rupt din mine scantei si tot n-am aflat.Am decis ca trebuie sa aflu cu orice pret ( asa ai spus si tu cu cativa ani in urma ) cine sunt . Primul meu gand a fost ca un Creator se cunoaste prin opera lui . Tot ce facusem pana atunci era metal , apa, foc si piatra.Am inceput treaba serioasa si am descoperit ca ma distreaza , ca tot ce e foarte serios , ce vrei sa faci cu tot ce esti , e un joc de fapt, un joc minunat. Tot jucandu-ma am descoperit mineralul.Am inceput sa-l modelez.mi-a placut sa-l modelez.Jucandu-ma am gasit o forma in care mi-ar fi placut sa locuiesc .Era altceva de cat tot ce experimentasem pana atunci. Recunosc, nu mi-a fost tocmai la indemana sa-mi bag faramituri din mine in formele pe care le facusem pentru ca din ele sa rasara samanta mea.ma nasteam, intelegi?Ma semanam si ma nasteam eu din mine , cu mine.A fost distractiv pana cand mineralul insufletit de scanteia mea a descoperit anumite puteri . Umanii care au uitat ca in sufletul lor sunt eu si pot tot, m-au incuiat, m-au inchis in intuneric, au incatusat lumina. - Acesti umani sunt parti din tine si poti sa le controlezi. - Adevarat. - De ce n-o faci? - Pentru ca e vorba de mine, imi permit orice pentru a ma cunoaste . - Si care-i problema? - Problema e ca daca oamenii nu permit Dumnezeului din inima lor sa se manifeste , il tin inchis, sporesc intunericul in lume si distrug lumea. - Ai vrut sa stii de ce esti tu in stare , acum bucura-te. - Bucuros sunt tot timpul , dar m-a plictisit jocul asta de eu impotriva mea. - Cum asa? - Tocmai ti-am spus.Anumite parti din mine impiedica trezirea altor parti . - Te doare. - Nu pot sa accept. - Ce vei face, ai o solutie? - Am. - Care? - Sa-i trezesc pe toti . - Si atunci ? - Atunci samanta din mine va da roade , va iesi la suprafata , si ma voi intregi . - In cazul acesta ar fi un mare cataclism.Imi imaginez planeta rotunda cu milioane de scantei care se aduna in centru intr-o minge de foc . Asta esti. - Si asta, dar nu mai spune cataclism, spune-i intregire , unire in urma unei intelegeri. - Ce fel de intelegere, cum? - Daca umanii ar intelege ca sunt , hai sa-ti spun plastic, clonele mele, as putea iesi , m-as putea uni cu mine, si mi-as pastra creatia , care mi-e draga. - Cum se poate face asta mai exact? - Simplu. - Si pur. - Cand spun simplu pot sa-ti explic.Fii atenta, de la inceputuri am trezit umani pe care voi i-ati numit invatatori , bine ati facut.Voi insa fiind eu , ati dorit la randul vostru alte experiente conduse de voi , fara sa tineti seama ca va este ingaduit orice , da, orice, ca libertatea voastra este nelimitata si ca nelimitarea voastra se termina unde incepe nelimitarea celuilalt cu care trebuie sa te unesti , sa traiesti in armonie , ca si el esti tu , adica eu. - Ce fel de experienta e asta daca nu pot face chiar ce vreau - O experienta divina .Un creator, hai sa spunem un scriitor , poate face orice cu pixul si cu hartia , poate chiar sa le rupa, dar daca isi taie degetul , nu mai e scriitor, e ciung. - Vrei sa spui ca noi te ciuntim ? - Dar voi sunteti una cu mine, ciuntindu-ma ,va ciuntiti.Trebuie sa intelegeti ca legea universului nu e nici a voastra , nici a mea , e Legea. - Asadar Legea e Dumnezeu. - Nu, legea nu e Dumnezeu, e in slujba lui Dumnezeu, in slujba voastra. - Asta doar daca nu e. - Sau daca nu doresti sa fie, in acest caz consecinta ramane. - Pedeapsa… - E un fel de a spune. - Cum ii spui altfel? - Trebuie sa intelegi ca eu nu ma pedepsesc , nu sunt masochist , dar imi asum consecintele actelor comise .E un act de elegere sa te cunosti , doar ca inima adevarului nu e intotdeauna in aceeasi parte. - Deci tu te-ai inchis si vrei sa te eliberezi - Voi reusi numai cand voi intelege cu fiecare uman ca sunt ceea ce suntem. - Asadar numai atunci. - Da . - De ce nu le amintesti? - Pentru ca m-am ascuns dupa un val pe care doar iubirea il poate indeparta. - Nu religiile. - Nu, fiecare religie are la baza dorinta unor umani de a-i domina pe altii , dar perceptiile religioase pot sa ajute.Oricum, pana la un punct si religia este o cale. - Dupa cum spui tu oamenii sunt fiare . - Nu, sunt zei dezorientati , rataciti. - De unde li se trage? - De la multe. - Cum ar fi?! - Cum ar fi alimentele.Toate functiile organismului uman sunt pentru a procesa, a creea.Cine nu- si foloseste simturile uzeaza stomacul . - De ce nu-i opresti? - Nu intelegi ca tot eu sunt , nu ma pot opri ….. - Ce-i de facut? - Ti-am spus, iubirea.Daca oamenii s-ar iubi , n-ar mai manca atat de mult , s-ar gandi si la ceilalti , pentru ca in timp ce un sfert din populatia globului tine in maini bogatiile pamantului, celelalte trei sferturi sunt condamnate la inanitie; daca oamenii ar iubi , n-ar distruge fauna si flora, n-ar distruge stratul de ozon, n-ar….. - Asta e un fel de comunism. - Daca vreti sa pastrati planeta , creati acest mod de viata si daca va place sa-i spuneti comunism , asa sa fie. - Nu cum a fost. - Nu. - Tu ce faci concret in directia asta? - Trezesc uneori ; din primul val pentru a-i face invatatorii celorlalti . - Trebuie sa ai rabdare, acesti invatatori nu au o misiune usoara. - Mda, mi-a fost greu sa ma trezesc in unele locuri , dar mainile se vor spala una pe alta si impreuna obrazul. - Amin. - Pana la amin mai este, caci cei ce vor intelege la timp vor fi organele mele functionale, iar cei ce nu vor intelege vor fi membre amputate. - Nu sunt sigura ca inteleg tot ce-mi spui. - Incerc sa-ti spun ca iubesc acest pamant cu tot ceea ce este el , asa cum ma iubesc pe mine insumi, deaceea voi creea un cerc protector cu o energie densa asemanatoare pamantului. Acesta este Pamantul Nou pe care ma voi retrage pentru a nu distruge planeta Pamant. - Iubirea ta si a celorlalti umani ma vor reda mie.Sufletul meu va fi ceea ce a fost, centralizatorul iubirii. - Umanii vor ramane fara suflet? - Ei sunt parti din mine, le va ramane atat cat le e necesar pentru fiecare, parte in parte. - Nu vreau sa incetinesc sau sa incurc acest proces, imi esti simpatic.Te apreciez ca pe un spirit rafinat si plin de delicatete , dar ceea ce –mi ceri nu-ti dau . Nu pentru ca n-as vrea , nu am . Eu nu mai am soiul acela de suflet de carevorbesti, de care tu ai nevoie. Sarpele meu s-a facut mai negru decat era. - Stiam ca imi vei spune asta numai pentru ca acel Radu a dansat sub luna cand tu o contemplai si visai la iubire. - Poetic. - Nici nu stii cat e de petic, daca ti-as spune ca eu sunt el . sau ca el e partea mea libera. - Domnul? - Ei? - Ar trebui sa ma convingi . Daca ai fi incercat numai cu cateva luni in urma , nici nu stii cat de simplu ar fi fost. - Acum nu mai e ? - Acum nu mai stiu nimic.Trebuie sa ma conving. - O spui de parca n-as avea nici o sansa. Am cascat , dupa care i-am raspuns: Pana nu demult cautam o explicatie faptului ca nu ma observa , as fi crezut orice, intelegi, orice mi-ar fi spus el sau altcineva.Acum,daca nu te superi, mi-e somn. - Ai vrea tu sa-ti fie somn.Vreau sa plec.Atunci cand aflu ce ma intereseaza vreau sa plec. - Ai aflat. - Hai , pa, nu? - Hai. - Mai bine mergem in parc.Vrei? - Da, raspund automat, pentru ca imediat sa-mi vina sa chem sunetul inapoi.Cum sa merg pe strada cu un sarpe atat de fioros, ma ia politia. - Credeam ca nu sunt foarte fioros, nu te-ai speriat deloc, dar pentru linistea ta , afla ca nimeni in afara de tine nu ma poate vedea. - Pe bune, m-am bucurat subit. - Pe bune. - Hai. Am pus pe mine un tricou si o pereche de blugi si am plecat la plimbare cu noul meu prieten vechi Sarpele. Credeam ca se va tara si va face o prafarie in urma mea sau ca va trebui sa-l car sau macar sa-l ajut.Nimic din toate astea .Amicul meu pur si simpu statea si lucrurile toate treceau pe langa el .I-am cerut sa ma invete si pe mine.Mi-a explicat ca e o chestiune de interpretare a timpului si spatiului . E necesar sa realizezi ca nu exista timp si ca totul se apropie de tine in masura in care ti-e necesar.Nu e nici o vraja in asta, pur si simplu asa stau lucrurile.Tot ce spune e interesant, verificabil si nemaipomenit.In jurul nostru se creeaza un cadru armonios, plin de lumina care ne binedispune . El e maestrul pe care l-am asteptat intotdeauna , da , el e, nu ma insel.Ceea ce spune e asemanator cu ceea ce spune Radu , pana si glasul e asemanator. Nu ma mai gandesc la asta , nu ma mai gandesc la Radu. Parca mi-ă prins gandul, zambeste strengareste.Am ajuns in parc atat de repede incat nici nu am avut timp sa-mi dau seama .Ne-am asezat pe o banca si contemplam cerul, copacii,trecatorii.Eu uit cu cine sunt si ma port natural de parca nimic n-ar fi iesit din comun.Imi atrage atentia sa tin telefonul la ureche cat suntem in parc, in felul acesta lumea va crede ca vorbesc la telefon .E atata lume pe strada, ca in noaptea de inviere. -Invierea este aproape , zice el. Omenirea o simte si reactioneaza in virtutea acestui sentiment. Il rog sa-mi spuna cum sa-l chem .Zice ca e mai bine sa-I spun Radu.E randul meu sa-l privesc cu albul .Se face ca nu observa si continua. - Oameni au uitat multe , foarte multe, multe de tot, dar nu totul.Isi amintesc cine sunt , dar nu le vine sa creada.Educatia, cultura, religia, totul ii departeaza de natura, de ei.Le acopera fata cu masti, oricate arunca, mai raman.Omenii isi amintesc despre ei ca de niste vise, daca ar crede in vise , daca ar incerca sa le interpreteze , totul ar fi altfel.Oricum , procesul de cunoastere, autocunoastere si recunoastere este in plina desfasurare. - Nu-mi este clar care este informatia care trebuie s-o aflu de la tine, ii spun eu , ceea ce aud percep ca pe o tocana de evenimente si energii care s-au consumat sau care se vor consuma si in centrul carora e omul.Esti bun sa-mi spui si mie ceea ce vrei sa-mi spui , in asa fel incat sa pot pricepe,raspunzandu-mi la intrebari?. - Da, mai ales ca eu n-am venit sa-ti aduc o informatie asa cum ti-as aduce un trandafir, am venit sa-ti raspund la intrebari. - Ce legatura are acest fapt cu toata lumea? - Legatura este ca intrebarile care ti le pui tu si le pun si altii. - De ce nu mergi la un post de televiziune sa vorbesti pentru toti? - Asta poti s-o faci tu, eu te-am ales pe tine pentru ca tu m-ai ales pe mine.Eu nu pot vorbi oamenilor asa cum iti vorbesc tie pentru ca cei mai multi nu sunt pregatiti sa afle adevarul , cei care sunt s-ar speria de mine. - Neplacut. - Nu inregistrez asa, oamenii sunt mult in urma adevarului . - Spuneai ca nu exista timp. - Timp nu, dar iluzia timpului da, voi traiti intr-o lume iluzorie.Santeti magicieni, voi umanii sunteti magicieni.Atunci cand unul dintre voi se trezeste descopera cam ce scoala trebuie sa urmeze , cam ce carti trebuie sa cieasca pentru ă ajunge la adevar. - Ce scoala , ce carti? - Nici una, invatati sa va cititi sufletul.Mai intai al vostru , apoi al celorlalti. - Vrei sa spui ca vrajitoarele, babele care umbla cu tot felul , cunosc adevarul? - Nu , nu vreau sa spun asta, acele babe lucreaza cu adevarul, dar ele nu-l cunosc.Adevarul nu trebuier cunoscut, emai apropiat sa-l simti.Adevarul se releva simturilor. - Nu inteleg , nu mi-e clar. - Nu intelegi, dar e clar precum cristalul.Adevarul e lumina, daruindu-te luminii te luminezi. - Adica eu cautand adevarul- lumina ,pe Dumnezeu , ma daruiesc adevarului, luminii lui Dumnezeu , iar Dumnezeu mie.Se daruieste mie, ma lumineaza. - Iti tine aprinsa scanteia pe care o ai din nastere. - Asa nu imi place cum imi explicit totul de parca as fi la gradinita.Am fata de naiva? - Da, ai fata de naiva.Are importanta?Daca ai ce? Si daca nu ai ce?Vrei sa stii cum esti, de ce intrebi pe altii, intreaba+te pe tine , nici oglinda nu+ti deyvaluie adevarul din tine mai bine decat ai face+o tu. - Degeaba zici tu ca toti suntem una si degeaba te cred eu , cand ies pe strada vad tot felul de fete si nici nu zaresc fata mea .Cum ramane cu ceilalti? - Ceilalti sunt oglinzi, oglinzi de cristal .Dumnezeu este un cristal universal.Oamenii sunt fetele acestui cristal.Un uman este o oglinda, o alta fata pentru celalalt.Daca poti percepe lumea in acest fel, ai atins Dumnezeirea. - Dar e sec, cel putin, oricat de grozav si de luminos ar fi un cristal, tot o piatra ramane. - Ce-ai vrut sa spui? Ma intreaba el. - Ca nu are inima. - Asa crezi tu? - Da, asa cred. - Rationament gresit.Inima la care te referi tu este un organ material specific mamiferelor.Inima cristalului, pentru ca are inima, nu vibreaza cu sange , ci cu energii subtile conectate la constiinta absoluta.Astfel simtirea, vibratia si constiinta sunt una, adica Dumnezeu, Absolutul. - Eu nu inteleg de ce ar renunta un om la bucuriile lui pentru ă se ridica la starea de ……piatra. - Chiar, de ce? - Pai, incerc eu un raspuns, din dorinta de ă cunoaste , de ă fi mai mult, de ă intelege lumea in care traieste si universul pe care il bantuie. - Cald! - E fierbinte, iti spun ca e fierbinte. - E cald, ai intuit in mare, dar mai e ceva. - Ce? - Omul doreste sa stie ce este si de unde vine. - Sugestionezi ca omul e proiectia acestui cristal. - Ai ghicit. - Asta-I adevarul ultim. - Asta-I , de ce esti dezamagita, e prea simpu?T-ar fi placut sa fie o increngatura de idei si ite pe care nu le poate nimeni descotorosi? - Asa s-ă spus. - Cine ă spus? - Toti. - Care toti? - Religia , oamenii de stiinta, psihologii, toti explica aparitia omului , evolutia lui atat de complicat si in niste termeni atat de alambicati ca nu-I mai vine omului sa-si mai cunoasca oroginea.A zis popa, pastorul, preotul, rabinul zice, religiosul, ă zis omul de stiinta, asa, zice ateul,, ă zis guru, zice adeptul si uite asa-i. - Observa, este o tara de invatatori care au diverse denumiri, popa, guri, oameni de stiinta, scriitori, pictori, cantareti, care au girul vostru de ă va dezvalui adevarul.Ei nu-l gasesc in alta parte decat in celulele lor, acolo unde e scris la fiecare uman.Diferenta dintre ei si ceilalti umani este ca ei vor sa-l descopere. - Asadar fiecare om poate descoperi adevarul. - Da. - Asa, si daca fiecare va descoperi un adevar? - Acelea vor fi fete. - Aha, cristalul are o mie de fete. - Foarte multe. - Si daca toti umanii descopera in acelasi timp adevarul? - E prea frumos si nu-I adevarat.Vremea cand mai mult de 50% dintre oameni se vor trezi este aproape, insa presupune efort. - Din partea cui, a invatatorilor care tebuie sa spuie lumii ca Dumnezeu e un cristal? - Ashlei, acesta este adevarul ultim, la el acced numai acei ce-l cauta cu adevarat.Care se daruiesc lui. - Cum? - Avand incredere in spiritul divin, proiectia cristalului mama care vibreaza cu fata cristalului din el, urmandu-l intru totul. - Vrei sa spui ca e rau sa gandesti? - Nimic nu e rau , asa cum nimic nu e bun. - Vrei sa ma zapacesti, dar nu vei reusi. - Nu vreau sa te zapacesc nici daca as reusi. Vreau sa intelegi. - Dragul meu Ou transparent, ai spus ca esti jumatate in pamant ingropat , pentru ă-ti desavarsi creatia. - Am spus. - Acum spui ca Dumnezeu e un cristal. - Adevarat. - Ce ne facem ce atatea adevaruri, le spunem sa lupte si care invinge acela ramane? - Daca vrei tu… - Nu ti-am cerut un favor , te-am intrebat pur si simplu cum stau lucrurile,ca mi-ai lansat pana aici cateva adevaruri supreme . si dupa cum iti lucesc ochii simt eu ca mai ai cateva. - Asa-i. - Asa-i? - Nu esti obligata si nu te indemn s-o iei drept adevar ultim unul dintre adevarurile enumerate mai sus sau din cele ce vor urma , dar “ adevar va spun eu voua”, tot ce se spune e adevarat. - Aha, si e bine sa credem in toate. - Macar de –ati crede in ceva.Numai acei dintre voi care cred inteleg aceste lucruri. Pricepi de ce ti le spun, vreau sa ma iubesti stiind exact cine |
index
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate