Cu respiratia taiata ascult linistea din casa. Mi s-a parut ca aud o miscare undeva in dreapta, insa e prea intuneric sa imi dau seama ce se intampla. As vrea sa pot intinde mana sa aprind veioza, insa mi-e prea frica. O frica inumana, care ma reduce la cele cateva ( prea putine) simturi din fabricatie. Cu patura stransa sub barbie astept, poate ca mi s-a parut, poate ca am visat, cine stie. Astept de cateva minute bune si nu aud nimic. Si daca s-ar intampla ceva rau? Dar ce se poate intampla? Numai gandul la cate s-ar putea intampla imi face pulsul sa-mi zvacneasca in urechi, ca niste tobe.
Mai da-o incolo de treaba! Hai, putin curaj, ca doar nu sunt de mamaliga, imi spun cu voce tare. Ar fi trebuit sa sune a indemn, numai ca suna patetic, miorlait, parca as fi un pui de pisica ud si cu coada rupta.
Am un acces de curaj, si mai repede decat imi puteam inchipui, reusesc sa gasesc butonul veiozei. Fiat lux! Si intr-adevar se face lumina. Tocmai imi spuneam ca daca becul e ars, gata, ma bag sub patura si incep sa urlu. Ma uit cu frica in dreapta, si imediat imi vine iar sa urlu. Langa sifonier sta nemiscat un cal. Un cal alb. Are in dinti un buchet de flori rosii, nu stiu cum se numesc dar au multe petale carnoase, in fine, chestia e ca langa sifonierul meu sta un cal. Imi trag patura peste ochi, fac repede o cruce dupa care mai arunc o privire. Calul e tot acolo, si zambeste ca la fotograf.
- imcrsdrj, spune calul.
- poftim???
Calul lasa buchetul jos, mai zambeste odata cu toti dintii, dupa care zice:
- imi cer scuze de deranj, n-ar fi trebuit sa te trezesti, numai ca ai baut cafea aseara si... asta e.
- ia stai putin, cum asta e? pai... pai... ma balbai eu. Cum ai ajuns aici?
Sigur ca intrebarea logica era: ce cauti aici si cum de vorbesti? Dar nu stiu de ce, la ora asta mi se pare normal sa am langa sifonier un cal vorbitor.
- pai... (calul se foieste jenat) eram in trecere, eram grabit, si m-am gandit sa o iau pe scurtatura.
- pe scurtatura?? da' ce, casa mea e hipodrom?
- ei, hai nu te supara, ti-am zis, daca nu ai fi baut cafeaua aia, acum dormeai tun. Si eu ajungeam la timp. Nu mai stateam sa dau explicatii la doua noaptea.
Acum chiar ca m-am enervat. Sar din pat si ma rastesc la cal:
- adica vrei sa spui ca e vina mea, ai? ca daca nu beam eu cafea, totul era ok, nu? Da' m-ai intrebat daca te las sa treci pe aici? Ca doar e casa mea, nu?
- bine, hai sa nu ne mai certam, te rog, acum ma grabesc, uite, o sa ma opresc maine noapte pe aici si o sa-ti povestesc cum de am gasit scurtatura asta. Lasa si tu lumina aprinsa, ca sa vad pe unde merg, ca in bezna asta am dat cu capul in sifonier.
Reusesc sa ingaim un "OK", dupa care calul isi recupereaza florile si mai apuc sa ii vad coada disparand pe usa de la baie. Ametita, stau cateva secunde dupa care dau fuga dupa el. Baia e goala, nici urma de cal.
Ce naiba se intampla aici??? Mi se plimba un cal alb prin casa, si pe deasupra imi mai face si morala ca beau cafea seara. Lasa ca maine seara o sa beau un pahar de vin, sa vad cum se descurca cu explicatiile atunci. Cand sunt ametita nu sunt rezonabila. Lasa sa turbeze si el..
Satisfacuta de idee ma bag din nou in pat si tot restul noptii visez petreceri pe un hipodrom imens..