poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2003-10-28 | |
Odată, cu ani în urmă, a trăit un om mare și voinic, cu plete aurii, căruia îi mergea mintea iute ca vântul. Totuși era încă tânăr și nu cunoștea toate vicleșugurile de pe lumea asta, iar atunci când i-a promis tatălui său că va merge până la Moș Ionilă, unchiul tatălui, pentru a moșteni pământul acestuia, nu știa ce oameni avea sa înfrunte. Tânărul plecă astfel într-o dimineață rece de primavara, cu mașina veche și de prea mult timp folosită, spre moșia lui Ionilă, care locuia în zona Craiovei, la o distanță mare de casa nepotului său. La un moment dat, undeva între Hunedoara si Reșita, a apărut un om pe marginea șoselei care i-a făcut semn eroului nostru să oprească. Bărbatul de la marginea drumului era îmbrăcat în haine de țară, asemănătoare cu ale sale și judecând că ar putea fi de prin zona din care trăia el, tânărul opri mașina pentru a vedea cu ce ar putea să-și ajute semenul.
- Vezi tu, spuse barbatul ridicându-se, io am acol’, in cocioaba aia, ceva bănet, dar nu reușesc să intru și să îl iau. Dacă m-ai ajuta atunci ți-oi da și ție o parte din bani cu mare drag. Flăcăul nu era obișnuit să dea înapoi în fața unei provocari și astfel s-a dus împreună cu moșneagul, căci trebuia să aiba cel puțin șaizeci de ani, până în fața unei dube, lispite de roți și decolorată, sau zgâriată cu diverse inscripții elocvente asupra capacității intelectuale posedate de cei care le scrisesera. Tânărul forță ușa, însa aceasta se deschise surpinzător de lesne. -Of, Doamne, iți mulțumesc! Dacă ai putea doar să-mi aduci banii, că sunt un om bătrân și mi-e greu să urc și să mă întind până la dulăpiorul acela, uita acolo, acolo sunt lovelele. Fără a se teme de nimic, tânărul se sui în dubă, deschise dulăpiorul și începu să cotrobăiascp prin el. După câteva zeci de secunde încă nu reușise să găsească banii și se întoarse pentru a-l întreba din nou pe bătrân dacă se uita în sertarul bun. Când s-a uitat însă spre moșneag, acesta a trântit ușa dubei și imediat apoi s-a auzit un "clic", urmat de râsetele moșului. -Proști mai sunteți voi, ăștia tineri, din zilele de azi. Ia spune-mi unde mergi și ce vrei să faci. Deoarece nu își dădea seama ce altceva să facă, flăcăul îi dezvălui bătrânului cu ce scop a plecat din dulcea sa casă. -Ia uite cum facem: eu sunt sărac și îmi trebuie ceva bani ca să pot trăi cât de cât. Mi-au luat tovarășii tot ce aveam. Vom merge impreună la unchiul tău, iar tu îmi vei da o parte din banii pe care ți lasă, pe lângă o parte din animelele de pe moșia sa. Juri că vei face acestea? Fără vreo alternativă, tânărul a raspuns afirmativ. Atunci moșneagul i-a deschis ușa de la duba și l-a lăsat pe băiat să iasă. După ce a ieșit, eroul nostru nu a așteptat ca bătrânul să mai rostească un cuvânt, ci l-a lovit odată cu pumnul drept în tâmplă. Acesta a căzut ca mort pe câmp. -Om fi noi proști, dar măcar știm că nu trăim într-o lume de basm.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate