M-a salvat Lia, cel putin pe moment.
Ii povestisem totul (sau aproape) despre vizita in Piemont, si seara de seara ma intorceam acasa cu alte noutati curioase, de adaugat la fisierul meu cu date incrucisate. Ea comenta: “Mananca, esti slab ca un cui”.
Intr-o seara se asezase langa biroul meu, isi despartise ciuful din mijlocul fruntii ca sa ma priveasca drept in ochi, si-si pusese mainile in poala cum face o gospodina. Nu se mai asezase niciodata asa, departand picioarele cu fusta intinsa de la un genunchi la celalalt. Am crezut ca era o poza nu prea reusita. Dar pe urma i-am observat fata, si mi se parea mai luminoasa, inundata de un colorit tandru. Am ascultat-o - nici eu nu stiam insa de ce – cu respect.
“Pim”, imi spusese ea, “nu-mi place felul in care traiesti tu istoria asta cu editura Manuzio. Mai inainte culegeai date cum culegi scoici. Acum parca-ti notezi numere la Loto”.
“Asta-i numai pentru ca ma distrez mai mult in felul asta”.
“nu te distrezi, esti pasionat, asta-i altceva. Fii atent aia or sa te imbolnaveasca”.
“Acum sa nu exageram. Cel mult, ei sunt bolnavi. Doar nu devii bolnav daca esti infirmier la ospiciu”.
“Asta ramane de demonstrat”.
“Stii ca niciodata nu m-am increzut in analogii. Acum ma gasesc intr-un banchet de analogii, o Coney Island, un Intai Mai la Moscova, un An Sfant al analogiilor, imi dau seama daca nu cumva exista cu adevarat vreun motiv”.
“Pim”, imi spuse Lia, “ti-am vazut fisele, pentru ca eu trebuie sa le repun in ordine. Orice lucru descopera diabolicii tai este deja aici, uita-te bine”, si-si batea pantecele, soldurile, coapsele si fruntea. Asezata asa, cu picioarele departate intinzandu-i fusta, din fata parea o doica solida si infloritoare – ea, atat de fina si de elastica – fiindca o intelepciune calma o ilumina cu autoritate matriarhala.
“Pim, nu exista arhetipuri, exista trupul. Inauntru, in burta , e bine, pentru ca acolo creste copilul, acolo intra cocoselul tau foarte bucuros si acolo coboara mancarea buna si gustoasa, si de aceea sunt frumoase si importante pestera, ungherul ascuns, nisa, subteranul, si pana si labirintul care-i facut dupa chipul bunelor si sfantelor noastre maruntaie, iar cnd cineva vrea sa inventeze ceva important, il face sa vina de acolo, pentru ca de acolo ai venit si tu in ziua in care te-ai nascut, iar fertilitatea este intotdeauna intr-o gaura, in care ceva mai intai putrezeste si apoi, iacata, un chinez mititel, un curmal, un boabab. Dar sus este mai bine decat jos, pentru ca daca stai cu capul in jos iti vine sangele in cap, pentru ca picioarele put, iar parul mai putin, pentru ca-i mai bine sa te urci intr-un pom sa culegi fructe decat sa ajungi sub pamant sa ingrasi viermii, pentru ca rar te doare cand te atingi sus (numai cand esti in pod), iar de obicei doare cand cazi in jos, si iata de ce susul e angelic, iar josul e diabolic. Dar asa cum e adevarat ceea ce am spus mai inainte despre burtica mea, adevarate sunt amandoua lucrurile, e bun josul si inlauntrul, intr-un sens, iar in altul e mai bun susul si ce-i afara, si n-are nici o legatura cu spiritul lui Mercur si cu contradictia universala. Focul tine de cald si frigul iti da bronhopneumonie, mai ales daca esti un invatat de acum patru mii de ani, si deci focul are virtuti misterioase, asta si pentru ca-ti place puiul fript. Dar frigul conserva acelasi pui, iar focul daca-l atingi iti face o basica uite-atat de mare, asa ca daca te gandesti la un lucru care se pastreaza de milenii, cum e intelepciunea, trebuie s-o gandesti pe un munte, sus, (si am vazut ca e bine) si la frigul etern al zapezilor tibetane (ceea ce foarte bine). Iar pe urma, daca vrei sa sti de ce intelepciune vine din orient si nu din Alpii Elvetieni, este pentru ca trupul stramosilor tai, dimineata, cand se destepta si era inca intuneric, privea catre est sperand sa rasara soarele si sa nu ploua , fir-ar al naibii de guvern”.
“Da, mamico”.
“Bineinteles ca da, puiul mamii. Soarele e bun pentru ca face bine corpului, si pentru ca are bunul simt sa reapara in fiecare zi, deci e bun tot ceea ce se reintoarce, nu ceea ce trece si se duce si cine apuca, bine, cine nu, nu. Modul cel mai placut de a te intoarce acolo pe unde ai trecut, fara sa faci de doua ori acelasi drum, este sa mergi in cerc. Si cum unicul dobitoc care se incolaceste in forma de cerc este sarpele, iata explicatia atator culturi si mituri ale sarpelui, fiindca este foarte dificil sa reprezinti intoarcerea soarelui incovrigand un hipopotam. Dincolo de aceasta, daca trebuie sa faci o ceremonie pentru invocarea soarelui, iti convine sa te misti in cerc pentru ca daca te misti in linie dreapta te indepartezi de casa si ceremonia trebuie sa fie foarte scurta si pe de alta parte cercul este structura cea mai comoda pentru un ritual: acest lucru il stiu si cei care inghit flacari in piete, pentru ca in cerc toti il vad la fel de bine pe cel care sta in centru, in timp ce daca un intreg trib s-ar aseza in linie dreapta ca un escadron de soldati, cei de la distanta n-ar vedea si iata pentru ce cercul, miscarea de rotatie si intoarcerea ciclica sunt fundamentale in orice cult si in orice ritual”.
“Da, mama”.
“Sigur ca da. Si acum sa trecem la numerele magice care plac atata autorilor tai. Unu esti tu care nu esti doi, unul e ce ai tu acolo mic si dragalas, una e ce am eu acolo mica si dragalasa, si cate una sunt nasul si inima si deci vezi cate lucruri importante sunt unice. Si doi sunt ochii, urechile, narile, sanii mei si ousoarele tale, picioarele bratele si fesele. Trei e mai magic decat toate pentru ca trupul nostru nu-l cunoaste, nu avem nimic care sa fie trei lucruri si ar trebui sa fie un numar foarte misterios pe care-l atribuim lui Dumnezeu, in orice loc am trai. Dar, daca te gandesti, eu am un singur lucrusor si tu un singur lucrusor – stai cuminte si nu face glume proaste – iar daca punem aceste doua lucrusoare la un loc, iese un lucrusor nou si devenim trei. Asa-i ca ne trebuie un profesor universitar ca sa descopere ca toate popoarele au structuri trenare, trinitati si lucruri de felul acesta? Pai religiile doar nu le facea computerul, erau toti oameni unul si unul, care faceau treaba aia cum se cade, iar toate structurile ternare nu sunt un mister, sunt povestea a ceea ce faci tu, a ceea ce faceau ei. Dar doua brate si doua picioare fac patru, si iata ca patru e tot asa, un numar frumos, mai ales daca te gandesti ca animalele au patru labe si tot in patru labe merg copiii mici, cum stia si Sfinxul. Cinci – sa nu mai vorbim, sunt degetele de la mana, iar cu doua maini ai numarul acela sacru care este zece, si se intelege ca pana si poruncile sunt zece, astfel, daca ar fi douasprezece cand preotul zice unu, doi, trei si arata pe degete, cand ajunge la ultimile doua trebuie sa imprumute si mana paracliserului. Acum ia trupul si socoteste toate cele care cresc din trunchi, brate, picioare, cap si penis sunt sase, dar pentru femeie sapte, de-aia mi se pare ca printre autorii tai sase n-a fost deloc luat in serios decat ca dublu al lui trei, pentru ca merge numai la barbati, care nu au nici un sapte, iar fiindca comanda ei, prefera sa-l vada ca numar sacru, uitand ca si tatele mele ies in afara, insa rabdare. Opt – doamne, nu avem nici un opt…ba da, asteapta, daca bratele si picioarele nu le mai socotim cate unul, ci doua cate doua, datorita coatelelor si genunchilor, avem opt oase care se balanganesc in afara, si ia-le pe-astea doua plus trunchiul si ai noua, care daca mai pui si capul, fac zece. Si tot asa, daca te invarti in jurul trupului, scoti din el toate numerele cate le vrei, gandeste-te numai la gauri”.
“La gauri?”
“Da, cate gauri are trupul tau?”
“Ei bine…”numaram eu. “Ochi, nari, urechi, gura, fund, fac opt”. “Vezi ? Inca un motiv pentru care opt este un numar frumos. Dar eu am noua! Iar cu a noua te fac sa vii pe lume, si iata de ce noua e mai divin decat opt! Vrei si explicatia altor figuri recurente? Vrei anatomia menhirelor tale, despre care autorii tai vorbesc intruna? Stam in picioare ziua si culcati noaptea – pana si cocoselul tau, nu, sa nu-mi spui ce face noaptea, fapt a ca lucreaza stand drept si se odihneste culcat. Si deci pozitia verticala e viata si e in raport cu soarele, iar obeliscurile se inalta in sus ca arborii, in timp ce statul pe orizontala si noaptea sunt somn si deci moarte, iar toti adora menhire, piramide, coloane si nimeni nu adora balcoane si balustrade. Ai auzit vreodata vorbindu-se de vreu cult arhaic al rampei sacre? Vezi? Si asta pentru ca nici corpul nu-ti permite, daca adori o piatra verticala chiar daca sunteti multi, o vedeti toti, daca insa adori un lucru orizontal il vad numai cei din primul rand, iar ceilalti imping zicand si eu si eu si nu e un spectacol de lauda pentru o ceremonie magica…”
“Dar fluviile …”
“Fluviile, nu pentru ca sunt orizontale, ci pentru ca e apa in ele, si n-o sa vrei acum sa-ti explic raportul dintre apa si corp…Ei, in sfarsit, asa suntem facuti, cu corpul asta, toti si de asta elaboram aceleasi simboluri la milioane de kilometri distanta si categoric ca totul se aseamana si acum vezi ca persoanele cu glagorie-n cap daca vad cuptorul alchimistului, inchis bine peste tot si cald pe dinauntru, se gandesc la burta mamei care face copilul si numai diabolicii tai, invers, vad Madona pregatindu-se sa nasca pruncul si se gandesc ca e o aluzie la cuptorul alchimistului. Astfel ca si-au petrecut mii de ani cautand un mesaj, cand totul era chiar sub nasul lor, ajungea doar sa se uite in oglinda”.
“Tu-mi spui intotdeauna adevarul. Tu esti Minele meu, care nu e altul decat Sinele meu vazut de Tine. Vreau sa descopar toate secretele arhetipale ale trupului”. In seara aceea am inagurat expresia “ a face arhetipuri “ pentru a indica momentele noastre de tandrete.
In timp ce eu deja ma lasam in voia somnului, Lia ma atinse pe un umar. “Uitasem”, spuse ea, “sunt insarcinata”.

Ar fi trebuit sa o ascult pe Lia. Vorbea cu intelepciunea cuiva care stie unde se naste viata. Abatandu-se prin subteranele Agartthei, prin piramida lui Isis Dezvaluita, noi intrasem in Geburah, sefirahul teroarei, momentul in care mania se face simtita in lume. Nu ma lasasem sedus, nici macar pentru o clipa, de gandul Sophiei? Spune Moise Cordovero ca Femininul e la stanga si ca toate directiile lui tin de Geburah….Afara numai daca barbatul nu pune in lucrare aceste tendinte pentru a-si impodobii Mireasa si, imblanzindu-le, nu le face sa se indrepte spre bine. Cum s-ar zice, orice dorinta trebuie sa ramana in propriile-i limite. Astfel Geburah devine Severitatea, aparenta obscura, universul demonilor.
Disciplinarea dorintei …Asa facusem in cortul umbada, cantasem in agogo, participasem la spectacol de partea orchestrei si ma sustrasesem transei. Si asa facusem si cu Lia, rostuisem dorinta ca un omagiu adus Sotiei si fusesem rasplatit in adancul rarunchilor mei, samanta mea fusese binecuvantata.
Dar nu m-am priceput sa perseverez . Aveam sa fiu sedus de frumusetea lui Tiferet.