ea iubeste. ea il iubeste pe el, ea isi iubeste stilul de viata, ea iubeste minciuna in care traieste, convinsa ca nimeni, niciodata, nu va afla taina ei. ea, totodata, il iubeste. il iubeste fiindca el o iubeste atat de frumos cum nimeni nu a mai stiut'o iubi. o iubeste cum poate nici n'a visat, ea, vreodata c'ar putea fi iubita. ea are semnele iubirii aproape, dinainte de a se trezi pana tarziu dupa ce'a adormit. o iubeste cu discretie, n'a patruns niciodata in spatiul ei vital. suporta sa'i fie paratraznet cand, altfel, afara, viata e grea. o asteapta rabdator pana la urmatorul gest de tandrete. o mnagaie pe nelinisti cu tacere. o scuteste de raspunsuri, pentru ca nu'i punea niciodata intrebari. el o iubea. si ea il iubea. ii era greu sa recunoasca. ei ii e greu sa'si accepte aceasta slabiciune. ii e o lovitura trasa - cumplita sarada, ironica sarada ii jucase viata - propriului orgoliu: ea nu ar fi avut dreptul la astfel de slabiciuni. dar cum poate sa nu'l iubeasca? el lupta, mai greu decat se asteapta ea, dar el lupta. si victoriile chiar daca uneori intarzie sa apara, apar. el nu are regularitatea ei metronomica. el are propriul lui ritm, mai agale, mai molcom, mai poetic. pentru ea toate au o ritmicitate ametitoare. pe langa ea, el pare incapabil sa tina pasul. dar el nu capituleaza. la liman ajunge de fiecare data. e acolo. e langa ea. fiindca o iubeste