Privesc cerul cel negru cu pete albe a miez de noapte. Și el îmi spune: „Vino la mine!”. Eu îl refuz și studiez mai departe… Apoi Luna îmi spune: „Cunoaște-mă!”. Eu îi răspund: „Nu, mulțumesc, ești prea rece!”. Iar stelele într-un iureș copilăresc îmi spun: „Vino cu noi!”. Indignat de fericirea lor le răspund cu un hotărât „Nu!”. Un meteor mai amețit sau, poate nu, un mic meteor se izbește în mine și mă împinge direct in brațele lui Venus. Sunt speriat, înnebunit și exaltat. „Acum, îmi spune Venus, acum îți voi arăta Lumea”. Și am privit spre Pământ și l-am cunoscut, am privit în Sistemul Solar și l-am înțeles. Am privit la mii de parseci depărtare și am văzut ceea ce era nevăzut!

Am văzut și am înțeles, am urcat și am rămas acolo. De ce am refuzat întâia oara?