Dimineata era mohorata cand Gigi se trezi cu o durere sacaitoare de ceafa. Nu dormise aproape deloc si acum se scula greu, fiind aproape mahmur. Zabovea la marginea patului si-si balansa piciorele incercand plin de lene sa-si puna sangele in miscare. Privindu-si papucii vechi din piele neagra roasa pe la colturi, isi spuse amuzat: “Astia doi scofalciti au inceput sa semene cu mine, ce dreacu!”. Era ora sase, si la sapte trebuia sa fie la fabrica. Alte cutite de ascutit, alte injuraturi de la maistrul Gaman . Isi facu repede un dus dupa care infuleca aproape nemestecat un sandwich cu branza. Divortase de doi ani si inca nu se obisnuise sa se gospodareaca singur. Fosta sotie cu cei doi baieti ai sai ramasesera in apartamentul de trei camere din Drumul Taberei. Ii era dor de copii dar Claudia nu il lasa sa-i vada decat de ziua lor de nastere, si atunci statea mereu cu ochii pe el ca nu cumva sa le spuna nu stiu ce. De parca ar fi spus ceva de rau despre ea, dorea sa-i imbratiseze si sa-i priveasca cat au mai crescut, atat. Sa nu uite ca au un tata. Norocul lui a fost cu o matusa care a murit la scurt timp dupa divortul sau si a mostenit apartamentul de doua camere. Ramanea in strada daca matusa ar fi murit cu o luna mai devreme, la partaj nu l-ar fi lasat nevasta-sa fara sa-i ceara partea ei din bunurile comune. Si asa il privea rautacios pentru ca a avut bafta asta cu casa. Dupa separare ar fi vrut sa-l vada nenorocit si zdrentaros. Dar uite ca nu a fost cum vor cainii, gandi Gigi iesind pe usa.

Ajunse la fabrica cu zece minute intarziere. Era inca in vestiar cand, incercand sa se schimbe in salopeta, durerea din ceafa exploda mai puternic. Acum se intinsese in jos pe coloana. Hotarat lucru, azi nu mai putea sa munceasca, poate sa-i faca maistru ce-o vrea. Inainte sa inchida usa dulapului isi aminti de agenda de telefoane pe care o lasase ieri cand se grabea spre casa. Constata cu mirare ca agenda disparuse. Ce i-o fi trebuind sa ia cu el agenda la munca. Isi aminti ca se hotarase sa dea telefoane la cele cateva fete pe care la cunostea, poate gaseste una sa vina in seara aia la discoteca. Uite ca n-a avut sansa cu fetele si tot singur a mers, insa agenda a disparut. Poate e o gluma prosta a colegilor. Cobora in sectie iritat si cu gatul pe jumatate amortit. Se opri in usa si tipa sa acopere zgomotul facut de strunguri:

- Bai, care l-ai vazut pe maistrul Gaman, si care mi-ai luat agenda?!?
- In ce ordine bai ascutitoare? il lua Vasile la bascalie.
- In ordinea in care am zis, lasati mistoul, unde-i Gaman ca vreau sa ma-nvoiesc!
- Mai Cutit, Gaman n-a venit azi, nu se stie nimic de el, si agenda cine sa ti-o ia, ca doar curpapir se gaseste, n-ai tu gagici de staiful nostru!
Asta era Petrica frezorul care venise in vizita la o cafea. De fapt toata lumea era la cafele, unii chiar la o motorola mica, de incalzire. Masinile erau pornite ca sa fie activitate, seful de sectie oricum venea pe la opt jumatate.

- Lasati omul in pace! intervenii Viorel, singurul lui amic de la munca.
- Daca vrei te invoiesc eu, dar ce ai patit batrane?
- Vio, ma doare spatele, gatul, ceafa, nu mai stiu nici io. Bai, e nasol, de dimineta era mai bine dar acu’ ma cam seaca la inima.
- Uscheala la doctor ca vorbesc eu cu sefu’. Agenda aia sigur n-a luat-o nimeni ca am fost si ieri si azi pana tarziu in sectie si as fi vazut, ii sti ca daca o lua careva se strangeau gasca la mistouri ieftine.
- Bine Vio, raman dator de bere! Merci, hai ca plec la doctor, pa! zise Gigi si se indrepta spre iesire.
Se opri o clipa in cadrul usii de metal si striga la ceilalti.

- Baaai, aia mari gagicari, care stiti bancul cu sanii?
- Iote-te, hai baga tu, maistre gradu’ sase! raspunse Vasile smecher.
- Sanii pupi in cur!! striga Gigi si iesi pe usa.

Dupa consultatia de la doctorul de familie nu se schimbase nimic. Primise un calmant usor si o trimitere, insa durerile erau si mai mari incat acum mergea cocosat. Ajuns la spitalul Municipal, din cauza aglomeratiei mai astepta o ora in sectia de garda. De acolo a fost retrimis la neurochirurgie unde, in sfarsit se ocupa cineva de el.

Deschise ochii pe rand, incet, deranjat de lumina. Era inca ametit de efectul anesteziei. Se afla intr-o razerva cu un singur pat, curata si cu flori proaspete pe noptiera. Camera era mobilata modern, cu paturi reglabile si dotata cu aparatura de monitorizare de ultima ora, mai mult, avea si un televizor suspendat pe o consola. Gigi era de-a dreptul surprins, apoi se gandi ingrijorat cat o costa spitalizarea ca asigurarea de sanatate nu acoperea costurile clinicilor private. Nu a trecut nici un minut decand se trezise si in camera si-au facut aparitia doi domni in halate verzi.

- Am facut ochi, domnul George cum va simtiti? Eu sunt doctorul Popescu si dumnealui este colegul meu, doctorul Marin. Domnule, nu am mai vazut asa ceva in viata mea, un caz ca al dumitale e greu de imaginat. Ai fost cumva prin Africa?
- Ce tot spuneti, ce Africa, in primul rand unde ma aflu?
- Sunteti la Municipal in aripa noua, cea privata. Am hotarat sa va transferam din corpul vechi pentru ca aici avem conditii si cea mai buna aparatura..
- Dar eu nu am bani de asa ceva, sunt ...
- Nu e nici o problema, il intrerupse doctorul Marin, nu trebuie sa platiti nimic doar aveti asigurarea de salariat si e suficient. Noi suntem bucurosi ca ati venit la noi cu acest caz de... neimaginat. Domnule Aaman, din punct de vedere stiintific noi va suntem datori.
- Cum ati spus? Numele meu este Calomfir si nu Aaman, nu inteleg nimic!
- Banuiesc ca aceasta amnezie usoara se datoreaza anesteziei. Probabil ca ati luat dupa casatorie numele sotiei si acum nu va amintiti. Va trece in maxim zece ore, nu trebuie sa va alarmati.
- Stati un pic! Sa o luam usor. Ma numesc Calomfir Gheorghe si nu am fost casatorit niciodata. Nu am nimic la cap, sunt usor ametit dar stiu foarte bine cine sunt si ce am mancat ultima oara! Omleta cu sunca si ciuperci, poftim! Ma credeti acum?
- Domnu’ Gheorghe, cum sa va spun, din actele dumnevoastra reiese ca va numiti Aaman, lucrati la ICM S.A., si sunteti divortat. Aveti si doi baieti. Stim toate astea de la registratura unde s-a verificat si asigurarea de sanatate. S-au cerut datele de la locul de munca, mai mult, aveti in portofel pozele copiilor si ale fostei sotii.

Cei doi doctori s-au retras spre ferestra si se consultau vorbind pe un ton scazut. Gigi nu auzea ce vorbesc insa simtea ca se sfatuiesc daca e bine sa-i comunice ceva extrem de important.

- Hai sa vedem daca puteti merge pe picioare, sau luam un carucior. Vrem sa va aratam ceva in laborator.
Ajutat de cei doi medici, Gigi se ridica cu precautie din pat. Doar capul il simtea ca un pachet de vata, restul corpului functiona normal.
Deja se simtea mult mai bine cand au ajuns in laborator. Plimbarea pe culoarele spitalului ii readuse culoarea in obraji.

- Am considerat ca ar trebui sa vedeti ce v-am extras de pe coloana vertebrala. Uluitor este faptul ca, aceasta ... “chestie” a scurtcircuitat sistemul nervos simpatic si cel parasimpatic, inlocuindu-le. La analize am gasit un nivel al serotoninei,dopaminei, noradrenalinei si al adrenalinei de o mie de ori mai mare. In mod normal nu aveati cum sa traiti si nici sa ajungeti pana la noi.
- Si apropos de analize, ultima masa continea branza si ceva paine, spuse celalalt medic in timp ce se apropia de ecluza zonei de securitate maxima din laborator.

-Bine, bine, spuse Gigi.M-ati zapacit de tot, zau daca pricep mare lucru! Spuneati ca imi aratati “chestia” aia ciudata, unde e?
-Este in carantina in compartimentul etans, doctorul Popescu tocmai actioneaza robotul pentru a deschide containerul in care este pastrata. Veniti la geamul acesta sa vedeti!

Se apropie emotionat de geamul gros de sticla al unui cub urias de otel ce se afla in dreapta laboratorului.
In acel moment se auzi o bufnitura infundata, dupa care se stinse lumina cufundand laboratorul in bezna.Gigi simti un miros ciudat apoi isi pierdu cunostiinta.

Cand se trezi, bajbaind in patru labe, gasi in sfarsit comutatorul si aprinse lumina. Usa de otel a compartimentul etans era deschisa si containerul disparuse. In partea stanga, sub masa plina de eprubete, vase de sticla si tot felul de instalatii de laborator, se aflau cei doi medici cazuti in pozitii nefiresti. Le verifica pulsul, nimic. Erau morti desi nu prezentau nici un semn de violenta, nici macar o zgarietura. Gigi intra in panica, insfaca un halat alb din cuierul de linga usa si o lua la fuga pe coridor.

...........................Va urma....................................