poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 
Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 1772 .



Vaznesitul soimanei
proză [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Jad_atl ]

2007-06-04  |     | 



Era 5.03 a.m. și culegeam câteva fire de raze cristalizate din care mai tarziu aveam să împletesc hamacul pe care vom pluti prin imaginile ce le-am pictat ieri. Nu mai aveam mult de împletit, însă mai erau pânze goale ce așteptau atingerea noastra. M-am cuibarit la loc pe cearsaf, ți-am adiat mugurii, ți-am atins pleoapele în timp ce-ți absorbeam răsuflarea. Un vârtej aromat a înflorit între noi, ce cristaliza razele lumii, preluând o parte infimă din luminiscența ce se revărsa din tine când te trezeai, pentru a amplifica răsăritul. Ne așteptau.

Terasa.
Am scurs cafeaua în scoici și am ieșit pe terasă. Floarea dimineții tocmai se deschise și am așezat cafeaua împreună cu miezul de stea pe ea. Simțeam oceanul cum se infiltra în nări. Priveam urma caldă, impregnată în așternut, din care se strecura gustul somnului matinal.
Când ai pășit pe terasă, briza ți-a umflat capotul din petale de mac, ai strâns puțin din pleoape și ai privit în zare; părul tău ciufulit dădea de furcă razelor ce se pierdeau în el. Timpul tocmai se încadrase într-o ramă neagră semimată, pe care aveam să o atârn deseară de colțul unei Luni.
Limpeai cafeaua cu limba mea, conversând tactil prin zenit, împărtășind dorințele între noi.
- Bună dimineața, șturlubaticul meu!.
- Neața, splendidă minune întortocheată.
- Mmm...vom umple azi clepsidra...
- Vom încălzi un pic oceanul, haide...vom zburda azi prin nisip.

Plaja.
Plaja șușotea, șoptea, ne aștepta să o mângâiem cu tălpile noastre și să intrăm în apă. Vroia să fie atinsă, să fie simțită....iar noi o iubeam. O simțeam cum pulsa sub mângâierea tălpilor și desena urmele trecerii noastre. Sufletele ni se jucau în nisip, în timp ce noi plămădeam increatul, coloram gândul. Ne scurgeam unul în altul în perindări, variam în colțurile globului, ne completam în suflare.
Oceanul în care ne bălăceam purta pe creastă acel sedum ce îl trăiam, adăpând copacii ce hrăneau himerele bipede încastrate în piedestale predatate. Și înverzeau cu frunzele de mirt ce au crescut din pieptul lor de zale.
- Hai să ne întindem un timp. Uite...acolo, la umbra.
Ne-am tolănit în hamac. Am adunat umbra ce plana din laur, am îndesat-o sub cap și-am colindat în visare.
Dupamiază ne-am îndreptat înspre bungalow-ul pe care l-am imaginat de atâtea ori; după ce am intrat ne-am întins pe jos, în formă de T.
Era santal încins în aer și presărate boabe de piper pe jos. Erau coapte, calde și le simțeai gustul cu pielea. Când te întorceai pe o parte simțeai cum se desprindeau de tine. În fundal se auzea muzica universului și câteva acorduri dintr-o opera hindusă. Dintr-un vas de piele, cu ulei de migdal, îți luai o frunză de mentă și o presai pe limbă. De sus se prelingeau, pe trupurile noastre de acaju, stropi de salvie. Ne îmbăiam în baiț si ne contemplam privirile ce fuzionau lasciv. Era o nebunie curată.
-Mmm...îți simt aroma cu menta și migdal.

Luntrea..
În luntrea împinsă peste val, ne retrăgeam spre înnoptare. Cerul se nopta lejer, primid în el doi licurici. Am pregătit în vasul palid de coral usor scobit, cocos dizolvat în lapte. Sorbeam din el cu înghițituri domoale, îmbibându-mi gura cu saliva ta.
-Îți desfătat buricul heleșteu, mă însăilez prin degetele tălpii tale să-ți sprijin mersul spre zenit, mă durgălesc în curba șoldului tău, să nu trecem spre nadir și am să te-nvelesc cu mine toată s-alunecăm în asfințit.
-Vreau să mă ții în brațe.
-Deseară lumea va dormi.




.  |








 
shim Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. shim
shim
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!