poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2007-06-01 | |
IDIOTUL NATIONAL
Orice asemănare cu personaje reale și evenimente recente este absolut întâplătoare Dihonie mare în familia Colonelului de SRI, Sile Cocârlan...Neisprăvitul fiu al colonelului, Mititelu, se dă de ceasul morții pentru ca afacerea cu telefoanele să fie trecută pe numele lui... Respectabila doamnă Safta Cocârlan își iubește fiul cu o dragoste teribilă și vrea să-l vadă pe Mititelu în sfârșit fericit...Dar tatăl nici nu vrea să audă, o ține una și bună că fiu’su e un neisprăvit și va face dintr-o afacere rentabilă, o mare porcărie...Doamna Safta lăcrimează: -Sile, iubitule, fie-ți milă de Mititelul nostru și dă-i pe mână afacerea cu telefoanele...Scumpul de el zice că a căpătat experiență ca funcționar în comerțul exterior... -În comerțul exterior neisprăvitul a ajuns datorită mie și relațiilor mele...Despre talentul lui în afaceri nici nu are rost să vorbim...El nu are în cap decât să se închipuie poet...Dar ce pretenție să mai am de la un neisprăvit care și acum se joacă cu ce nu trebuie... Doamna Safta lăcrimează abundent: -Sile, iubitule, dar și despre Eminescu se zice că se juca...și de aia se crede că a iubit-o platonic pe Veronica Micle...pe când Sile, noi ne-am iubit cu adevărat și l-am făcut pe Mititelul... Domnul Colonel se enervează peste măsură: -Idioțenia asta despre Eminescu, de unde ai mai scos-o?... -Am citit-o într-o revistă...După revoluție au apărut tot felul de ziare și reviste care publică tot felul de trăsnăi... - Ascultă, Safto, să nu mai citești toate tâmpeniile și să nu mi le mai aduci la cunoștiință că stricăm căruța...Pentru mine Eminescu e un sfânt și nu mă interesează ce se bărfește pe seama memoriei lui...Eminescu e cel mai mare poet român, iar fiu’miu, cu regret trebuie să consta este un idiot... Doamna Safta plânge în hohote... -De ce îl faci idiot?...E și el un poet... -Ce poet, care poet?...Copiază din Eminescu și schimbă pe ici pe colo cuvintele...Ãsta se mai chiamă poet?... Safto, știi bine cât ne-a mai chinuit copilul ăsta...La școala primară nu vroia să scrie caligrafic...la gimnaziu nu pricepea nimic la Fizică și Matematică și profesorii îi dădeau note numai datorită intervențiilor mele...Bacalaureatul l-a luat în două sesiuni, iar la ASE a intrat ultimul pe listă...și tot ultimul a terminat Facultatea... Doamna Safta plânge de udă podeaua... -Sile, iubitule...și domnul Iliescu a fost ultimul pe listă în decembrie și acum a fost ales președintele Þării...De unde știi ce noroc în afaceri va avea și Mititelul nostru?...Poate ajunge și el ca Dan Voiculescu de la „Crescent” sau Viorel Cataramă de la „Elvilla”...Sile trece afacerea de pe numele meu, pe numele băiatului...Dacă nu o faci simt că nu voi mai avea multe zile de trăit! -Sub nici un motiv!...Safto, potolește-te, că nu-mi mai aflu capul de trebi... Dar ce trebi așa urgente avea Colonelul Cocârlan, de lăsa baltă suferințele materne ale preaiubitei lui soții?...După alegerile din 20 mai 1990, opozanții din Piața Universității puneau la cale noi provocări. Colonelul Cocârlan cu oamenii lui erau prezenți ziua și noaptea în Piața Universității, trăgeau cu urechea, filmau și fotografiau pe ascuns...Când au venit minerii, Colonelul Cocârlan cu oamenii lui au fost instruiți cum să aibe grijă de mișcările acestora prin București, ca nu cumva acțiunile lor să degenereze într-un război civil...Pentru îndeplinirea exemplară a misiunilor, colonelul Cocârlan a fost avansat la gradul de General și prin natura funcției nu a mai avut nici casă, nici masă...Încrezător în steua lui norocoasă, Generalul Cocârlan se hotărăște în sfârșit să ia o hotărâre în afacerea cu telefoanele...Are loc o întrunire de familie...în sufrageria din spațioasa vilă din Primăverii...Generalul cu voce baritonală decide: -Safto, iubito și tu Mititelul tatei, capitalismul a învins pentru câteva decenii de aici înainte...De socialism nu mai poate fi vorba...Noi am dat peste o afacere de millioane. Am vorbit cu Generalul Stănculescu, cel cu „Motorola” și m-a sfătuit să fiu pregătit pentru mari investiții în telefonia mobilă. Telefonia fixă se va privatiza și cu timpul va deveni mai scumpă decât telefonia mobilă...Uitați, dragii mei ce am hotărât!...Mititelul tatei te asociezi cu maică’ta în afacere la firma noastră „Cocârlan IMPEX SRL”... Mititelul e în culmea fericirii. -Tati, nu am să te dezamăgesc!...Acum pot să mă destăinui: m-am înscris în Grupul de Dialog Social...Aolo am întâlnit-o pe fosta procuroare Macovei, care mi-a zis că te cunoaște... -Da, așa e, mă cunoaște...S-a întors de la Bursa Söros?... -Cred că da!...Tati, lămurește-mă și pe mine: cine ma i e și Söros ăsta ?... - Söros e un miliardar american, care probabil că are sarcină de la CIA să curețe fostele state socialiste de propaganda comunistă, adică să nu mai existe nostalgici după fosta orânduire...Și atunci ce face Söros?...Investește în intelectuali pe care îi plimbă prin America pentru a vedea la fața locului binefacerile capitalismului...cum tot așa domnul Ion Iliescu a fost plimbat prin URSS pentru a lua cunoștiință de cuceririle socialismului sovietic...Era și un banc pe această temă: USA este altă Uniune Sovietică...Dar astea sunt chestii care nu ne privesc, pe noi ne interesează afacerea cu telefoanele... Mititelul Cocârlan e numai ochi și urechi. -Și ce trebuie să fac eu tati?... -Să mă asculți pe mine și să mergi pe la prietenii mei cu scrisorile mele de recomandare...Uite-i pe unii din prietenii mei: Traianus, Stolo, Tabără, Găinușă, Popescu, Stoica, Furmuzachi, Sârbu, Dimitriu... de pe la ministere,direcții și agenții...Aștia toți vor avea nevoie de telefoane mobile... Intuițiile manageriale ale Generalului Sile Cocârlan nu au dat greș...Pe la sfârștul anilor 90...când telefonia mobilă s-a așezat temeinic pe piața românească, firma IMPEX Cocârlan a devenit un adevărat imperiu financiar...Ieșit la pensie, Generalul Sile Cocârlan s-a îmbolnăvit subit de inimă și a murit într-o noapte din primăvara lui 1999 pe vremea când avioanele NATO bombardau cu sălbăticie Jugoslavia...Ultimele lui cuvinte au fost: -Păcat, mare păcat!...Sârbii erau singurii noștri prieteni!... La puțin timp l-a urmat în lumea umbrelor și Safta, iubitoarea lui soție...Și astfel Mititelu Cocârlan a rămas singur pe lume, moștenind o avere uriașă...Era trist, se plictisea și nu știa cum să-și omoare timpul...Serile, până spre miezul nopții se distra prin discotecile pline cu studenți și studente de la căminele de la Regie...Acolo toată lumea aflase de averea lui și că era dispus să și-o facă praf prin petreceri, unele mai deșuchiate ca altele...Când îi plăcea de o studentă îi recita din chnuitele lui versuri: „Îmbracă-te în verde teribilă studentă, Alungă-mi pe vecie clipa-mi impotentă... Fă-mă bărbatul tare ce nu s-a mai văzut, Să nu mai fiu timidul și prostul din trecut... Dezbracă-te de verde superba mea studentă Și dărui-te mie c-o dragoste dementă... Să sară blocu’n aer, să fluiere gardienii, Când ne vom strânge-n brațe, în frigurile iernii... Și-mbracă-te în roșu studentă proletară, Ca să-mi toci averea pe coapse de vioară...” Cu versurile de mahala, dar mai ales cu dolarii, proletara studentă era cucerită....Era invitată cu prietenul ei la vila de la Snagov a miliardarului Mititelu Cocârlan. Acesta avea o singură dorință: să asiste imperturbabil la scenele de amor derulate de tânăra pereche...Apoi cei trei luau masa împreună...Azi așa, mâine așa, până ce bătriorul flăcău a dat peste Monicuța , o fată dintr-o familie săracă din Moldova, de dincolo de Prut, rătăcită prin București...Monicuța nu împlinise 18 ani și trecea în ultima clasă de liceu...Brusc, bătriorul flăcău s-a îndrăgostit nebunește de Monicuța, care era cu un cap și jumătate mai înaltă decât el... Timid ca totdeauna în fața femeilor frumoase, Mititelu a implorat-o: -Monicuțo, dacă accepți să te căsătorești cu mine, te voi face o prințesă ca de basm! Și tot brusc, miliardarul Mititelu Cocârlan a hotărât să-și dea viața intimă în vileag prin intermediul unei televiziuni particulare, avidă de rating și bani mulți, dincolo de orice limită a moralității...Ei și din acel moment s-a mai declanșat o nebunie în casele românilor, care abia așteptau să trăiască bine după ce l-au ales ca prezident pe marinarul sașiu Traian Băsescu...Dar au văzut cum trăiesc de bine miliardarii de genul lui Mitutelu Cocârlan...Pe sticla televizorului imaginile se derulau halucinant... Mititelu și Monicuța la Paris, Mititelu și Monicuța la Veneția, Mititelu și Monicuța la Londra...Mititelu și Monicuța în toată lumea...Mese copioase, localuri și hoteluri de un lux orbitor... Vorbe puține și fără noimă ca între retardați....Garderoba Monicuței stârnește o admirație extraordinară printre adolescentele eleve mai ales că eroina trebuie să-și încheie studiile liceale... Ziarele sunt pline cu fotografiile celor doi amorezi, deși oricine poate să-și dea seama că lui Monicuța îi dau ghes numai banii și nicidecum năsucul de pitpalac al lui Mititelu...Timp de un an, opinia publică aștepta cu sufletul la gură să vadă ce avea să se mai întâmple...Opiniunea noastră publică este dominată de multă vreme, de un personaj colectiv, capabil să înțeleagă orice și să-și dea cu părerea despre orice... Acest personaj, aș zice, este Idiotul național... Ei bine acest personaj, întâlnit peste tot, în mijloacele de transport în comun, în piață și chiar la cozile de la medicamentele compensate, comenta și iar comenta cazul Monicuța Cocârlan... -Ce noroc a dat domnule peste fata asta!...Părinții ei sunt niște oameni fericiți!... -Mititelu ista și-a pierdut de tot mințile!...Bine că nu mai trăiește tas’u, generalul ca să nu vadă cu ochii cum i se toacă averea!... -Ce avere, care avere?...Averile securiștilor sunt toate din furat!...Pe securiști i-a lăsat Iliescu să fure...Nu degeaba l-au omorât ei pe Ceaușescu... -Securiști au fost, securiști sunt încă...Nu vezi domnule că nu vor să li se controleze averile?... -Toți hoții ăștia zic să nu fie întrebați cum au făcut primul milion de dolari...Așa zice și Băsescu!... -Păi de aia zice, ca să nu fie luat la întrebări în dosarul Flota!... -Domnule eu nu mă mai duc la nici un vot!... -Cum nu te mai duci la vot?...Nici la referendumul de suspendare a lui Băsescu?... -Nici! -Nici la referendumul pentru votul uninominal?... -Nici! -Atunci iartă-mă, dar ești un idiot!...Cum vrei să se îndrepte lucrurile dacă nu ieșim toți la vot?... -Stimabile, tu ești un idiot, deoarece de 20 de ani voturile sunt trucate!...Serviciile secrete aranjează rezultatele cu ajutorul sondajelor de opinie!... -Și atunci, care e soluția?... -Altă orânduire!.. -Care?... -Nu știu!... Și s-a mai întâmplat că Monicuța Cocârlan a rămas gravidă... De-ar mai fi trăit soții Cocârlan s-ar fi topit de fericire în așteptarea nașterii nepoțelului...care naștere s-a petrecut într-un decor care depășește orice imaginație de teatru absurd...Și dacă ne aducem aminte, evenimentul a fost transmis în direct de aceiași televiziune particulară!...Într-o sufragerie imensă la capul mesii se putea vedea cum tronează Monicuța și Mititelu...Monicuța e în așteptarea durerilor facerii...Afară în curte o Salvare e pregătită să preia lehuza...Comesenii stau pe scaune într-o tăcere mormântală...Nimeni nu scoate o vorbă... nimeni nu bea și nu mâmâncă nimic...deși e noaptea Revelionului...Când deodată se aude țipătul Monicuței...În acel moment își fac loc brancardierii...Monicuța e luată pe sus și dusă la maternitae...În următoarele zile micuțul Cocârlan este prezentat presei și cu acest ultim eveniment se termină și cu povestea de succes a familiei Cocârlan...Adică nimeni nu mai știe nimic de ei, pe nimeni nu-l mai interesează de cum își toacă averea fiul unui fost ofițer de Securitate... Firească întrebare: de ce oare?... Fiindcă o teribilă tentativă de omor l-a pus pe jar pe idiotul nostru național!...Un doctor chirurg, pretins conferențiar universitar și-a violat pacienta de 17 ani și apoi bestia a aruncat-o pe fereastră!...Dar miracol, biata fată a căzut pe un copac și a scăpat cu viață!...Desigur, în comparație cu acest odios criminal, personajul nostru Mititelu Cocârlan este un înger...El a făcut dintr-o copilă o prințesă de mahala, ce-i drept, în timp ce doctorul criminal ar trebui băgat într-o ocnă medievală, de unde să nu mai vadă lumina zilei...Cineva a și făcut o propunere în acest caz.... „-Cel mai bine ar fi ca procuroarea Macovei să-l ancheteze pe doctorul criminal, până îi va suna apa în cap, că tot a făcut ea arte marțiale la tinerețe și a mușcat pahare...” |
index
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate