Printre razele tuturor Lunilor ne strangem visele în coșuri. În cele de trestie ce le fac fecioarele de zmei, pe care de atâtea ori ziceai că nu le-ai întâlnit.
- Ielele ?
- Sunt fetele cu degete fragede !
- De la fragute...cred.
Mie unul îmi place să culeg vise. Mai stam prin ramuri, mai plin valuri până ne umpleam coșurile. Data trecută când a trecut aureola boreala am cules o fărâmă de vis și mă uitam cum se încolăcea în ea.
Erau doi ochi prin care mai priveau doi, ca si cum s-ar fi regăsit și-și împărtășeau vederile. Puteai să auzi atât de bine magnetismul lor, încât aveai impresia că buzele tale sunt cele glazurate în ciocolata. Mi-am pus degetele pe buze să verific și aproape că am simțit.
- Ciudat, mi-am zis.
Percepeai culoarea și gustul fiecărui strop prelins prin tremuratul lor. Mmm, aducea ușor cu floarea de mac, cu petala foarte puțin aspră. Lagunele erau ușor pierdute printre stele, dar nu conta căci se pierdeau în ei. Liniștea se așternea în el, era un cosmos prins, labil și-al ei. Și se mișcau într-una pe străduțe, sădind prin pietre sentimente mute, valsau în de-mi-sol cu sufletele prinse, privind împreună cum o privea cum îl privea. Se putea observa luntrea, cum plutea pe apa foarte calmă, un picior peste margine cu degetul mare descria timpul iar ea drăgălea cu palma pieptul la care și-a găsit tihna.
Apoi m-am gândit la tine. Dacă erai si tu aici să fi trăit împreună, of....cum te voi face să înțelegi ce au?
- În viață îți trăiești visul.
- Daca nu le’am mai impregna în viață!?
- Nu ar mai exista acel sentiment de deja-vu...
- Fără noi, ar mai visa lumea în viață?
Într-o seară de mai am văzut un vis ce a plecat în viață...acuma rătăcește. Saltă prin mansarde nisipoase, clădește din nisipul scurs castele picurate cum făceam pe plajă în reflux. O va găsi.
- Va știi atunci cum o trăiesc?
- Aș vrea te rog o ciocolată caldă cu vanilie și nard. Îmi place să o simt cu gândul, să o gust în palme, să o adulmece nodul.
- Poftiți vă rog, comanda vă este servită:
„Aș vrea să-mi flutur visul într-al tău, să ling căpșunile cu zahăr împistrite, să-ți gust privirea strecurată-n mine, să vezi cum îmi e copt sufletul meu.”