Nu suntem liberi cu adevărat până când nu se revoltă și nu ne-a părăsit absurdul pe care l-am domesticit!

Din momentul în care începem să ne AMINtim ceva, am gustat deja din prima porție de moarte, suntem deja niște bețivi ai nimicniciei. Amintirile care nu le lași să moară nu te lasă să trăiești. A trăi din amintiri este specialitatea viermilor. Ergo: există ieri pentru că proștii nu știu ce-o să fie mâine!

Paradisul, așa utopic cum e, nu-l putem uita pentru prima dragoste( un sărut cu gust de mere coapte, s-ar zice) și care, de fapt, a creat Legenda. În rest, tot "avantajul călărețului" e că șarpele nu ne-a strâns de gât. Iartă-l Doamne căci nu știa ce face!

Cel mai bun lucru care ni se poate întâmpla este să sperăm într-o altă lume. Iar în asta să disperăm liniștiți!

Știința care a pornit vitează în recunoașterea necunoscutului nu se poate lăuda că a trecut de aceste două cuvinte: recunoașterea necunoscutului...

Beethoven avea o ureche mai silențioasă decât cealaltă, care nu se auzea!

Omul nu se poate identifica lui Dumnezeu decât punându-se de acord cu imposibilul. Dacă însăși identificarea Divinității cu omul, în cazul lui Isus, a fost imposibilă, rezultă că fenomenul invers e și mai imposibil!

Mă țin ocupat, îmi place să scriu ca să nu urlu de silă. Sunt o specie ciudată: un intelectuanimal!

După cum spuneam, pseudorecepția lăsa de dorit. Mă gândeam serios să-i pun urechile pe nas să vadă mai bine cum să își suflece mâinile, să atingă sublimul!

Tradiția e să-ți pui proteza, să râzi cu toată gura de aur ieftin... a melancoliei.

La grădina zoologică, între aerobe și târâtoare, popa cu bancherul își disputau nemurirea.

Se spune că a pleca înseamnă a muri un pic. Daca nu de tot...
Iar a veni nu înseamnă neapărat a învia...

Frumusețea e splendoarea adevărului, spun francezii. Fără adevăr, fără autentic, ca orice minune... durează trei zile!