- Frusino, mă sinucid!
- Nu vorbi, dragă, prostii! Ce s-a întâmplat?
- Nu..., nu are niciun rost! Sunt hotărâtă!
- Jenica, sunt sau nu sunt sora ta mai mare?
- Ești...
- Te-am sau nu te-am ajutat în fiecare an să treci la matematică?
- M-ai...
- Atunci ai obligația morală să-mi spui ce s-a întâmplat!
- Bine, Frusino, îți spun... Îți spun că nu-i mai suport pe ăștia bătrâni!
- Pe mami și tati? De ce?
- De ce, de ne-ce, dacă nu mă mut imediat, înnebunesc! La propriu!
- Păi și unde să te muți?
- În garsoniera lui tăticu.
- Mi-o promisese mie, că-s mai mare...
- De aceea și vreau să mă sinucid. Că n-am nicio șansă!
- Ai răbdare, o să crești și-or să te ajute și pe tine...
- Nici nu concep! Nu vreau ajutorul nimănui, mă descurc, voi lua singură viața în piept! Eu nu-s profitoare ca altele...
- Liniștește-te, dragă... Dar cu sinuciderea ai glumit, nu?
- Am eu fața unui om care glumește, Frusino?
- Nu, pari hotărâtă...
- Așa și sunt! Societatea nu acordă niciun sprijin tinerilor fără serviciu, iar de la părinți nu concep ajutor, așa că... mă sinucid!
- Stai, Jeni! Vorbesc diseară cu tati, să te muți tu mai întâi. Să-ți dea ție garsoniera, bine?
- Faci asta pentru mine? Renunți tu la garsoniera aia urâtă unde nu funcționează niciodată liftul?
- Totuși, e confort unu!
- Dar nu-i dublă, că nu-și permiteau săracii..., dar la mare se duceau în fiecare vară! Câte o săptămână...
- Ne luau și pe noi, Jeni. Hai! Hai, c-o să fie bine, o să vezi!

. . .

- Frusino, mă sinucid!
- Nu mai vorbi protii! Ce s-a întâmplat?
- Așa nu se mai poate! Asta nu-i viață! Tati îmi plătește doar întreținerea și lumina, nu tu telefoane mobile, nu Romtelecom, nici măcar cablul, ca să nu vorbim de HBO. Mami mă cheamă de două ori pe săptămână să iau mâncarea în sufertașe, iar eu umblu..., umblu toată ziua prin troleibuze și tramvaie, de se iau golanii după mine...
- Dar vii mereu cu soțul tău, cu Ionel. Că niciunul n-aveți serviciu și parcă doar el cară sufertașele...
- Desigur, iar eu sunt întotdeauna la doi metri în stânga lui, să nu mă pătez. Tu habar n-ai cum s-a luat unul de mine, crezând că-s singură, de-a trebuit Ionel să lase sufertașele jos și să se ia la bătaie cu ăla... Cum crezi că m-am simțit?
- Da, e greu și pentru tine..., dar nici eu nu stau pe roze...
- De aceea m-am hotărât să-mi pun capăt zilelor!
- Jeni, liniștește-te, să găsim o soluție...
- Ar fi doar una, să vorbești cu tati și să ne cumpere o mașină.
- Păi, de unde să aibă tati atâția bani?
- Ai uitat că ține cincisprezece mii de euro în cont, la bancă? Ar fi exact pentru un Clio full options, că este superofertă. Știi, fată, că are și aer condiționat?
- Dar n-ai carnet...
- Are Ionel!
- Păi banii ăștia mi-i promisese mie...
- Tocmai de aceea mă sinucid!
- Mai gândește-te, Jeni... Strângeți și voi niște bani...
- Adică să ne angajăm?? Niciodată! Știi ceva? Fără mașină m-am săturat, gata! Nu mai car de nebună sufertașele cu mâncare, ori sacoșile cu pâine și sucuri de la Billa... Ai idee la ce distanță se află magazinul ăsta de garsonieră? La jumătate de stație de tramvai!
- Hai liniștește-te, vorbesc diseară cu tati...

. . .


- Frusino, mă sinucid!
- Nu vorbi prostii! Ce s-a mai întâmplat?
- Tati nu mai contribuie cu bani de benzină și pe nimeni nu interesează cât costă litrul la Agip... Toți profită de pe urma noastră, vino încoace – mergi dincolo... Mami ne gătește de două ori pe săptămână, dar la costul transportului nu se gândește!
- Sunt și ei pensionari, Jeni, fac ce pot.
- Iar noi suntem mici întreprinzători! Să-ți spun ceva: tati ar putea și el să mai lucreze la negru, să aducă un ban în plus în casă...
- Jenica, la asta nu mă bag. Nu pot să-i spun așa, tam-nesam, să muncească la negru... Ai văzut și tu, abia se ține în picioare.
- Dar nu asta vreau, Frusino! Vai fată, uneori ești atât de... grea de cap, zău așa! Eu mă gândeam să vândă apartamentul în care locuiți, să vândă și garsoniera noastră și de toți banii să ne luăm noi un patru camere lângă Favorit.
- Și ei?
- Ei se duc bine-mersi la țară, la bunici... Tu nu vezi ce prețuri sunt la întreținere, lumină, CASCO pentru Clio...?
- Și eu? Eu ce fac?
- Tu vei sta la noi, doar suntem surori, ce Dumnezeu? Fată, am găsit un apartament grozav, toate ferestrele sunt orientate spre sud, e luminat și zi și noapte.
- Ce frumos...
- Păi, dacă nici eu nu știu să fac afaceri...
- Bine, o să vorbesc diseară cu tati și mami. Va fi bine, Jeni...

. . .


- Frusino, azi-noapte ne-am planificat doi copii!
- Grozav, fată...
- Grozav, ne-grozav, avem nevoie de toate cele patru camere: câte una de fiecare. Așa că, ori te muți la țară, la ’ăi bătrâni, ori găsești și tu unul cu bani! Știi vorba aia: soră, soră – dar brânza-i pe bani!