poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2007-04-28 | |
Sunt treaz! Dar atunci de ce văd mai multe culori? Aud alte sunete. M-am lovit de un copac, mi-am zdrobit mașina și am ieșit nevătămat. Doar că... parcă ceva e altfel. Am rămas acolo până a venit poliția.
Se pare că sunt declarat mort. Dar atunci de ce pot să arunc cu piatra asta? Hei, de ce nu mai cade înapoi pe pămân? Oare a dispărut? Sau a mers undeva? Nu mai e aici. Dar de ce mă pot sprijini de copac? S-a rupt. De sus până jos. Pur și simplu a crăpat. De ce văd lucrurile repede. Plouă, a putrezit, ninge, a înghețat, e cald, se dezgheață, îi dau oamenii foc, arde, bate vântul, cenușa se împrăștie, urmăresc fiecare fir de cenușă... DESTUL! Totul a încetinit, nu se mai mișcă, s-a oprit. De ce? - Pentru că ești Neutralizator. - Ce sunt? - Neutralizator, om care aduce sfârșitul, aduce timpul. - Dar trăiesc? - E un fel de viață. Nu mai ai nevoie de nimic, tot ce trebuie să faci este să faci timpul să curgă. Altfel totul ar fi veșnic. - Deci eu aduc într-un fel sfârșitul? - Da, cam așa ceva. E nevoie de cei ca tine să mențineți echilibrul. - Nu vreau să fiu o contra-greutate a vieții! - Poți alege pe cine să iei. - Dar oricum toți vor pleca odată. Ce conteză dacă pleacă acum sau peste o sutime de secundă? Oricum, tu nu poți controla timpul, tu poți doar să-i atingi. Noi hotărâm când o să faci asta. - Care noi? De ce nu hotărâți tot voi cine va pleca? - Pentu că oricum vor pleca toți cei pe care i-am creat. Ne-am gândit că din moment ce au apărut aleator, ar fi interesant să dispară tot aleator. O să vezi, până la urmă îți va plăcea! - Am înțeles. Deci orice ating se transformă în praf. Dar de ce vorbești la plural, când de fapt sunteți unul singur. - Inteligent. Pentru că putem fi în mai multe locuri. - Da, omniprezența voastră. E un defect fatal. Omul l-a atins pe spirit și acesta a dispărut. Permanent. Au dispărut toți cei ce aplicau legea lor oarbă. Dar el de ce mai exista? Care îi era scopul după ce și-a refuzat îndrumătorul? Nici unul. -Tot ce îmi mai rămâne de făcut e să privesc haosul. Dar asta este. Am eliminat legea când l-am atins. De ce nu se prăbușește totul? Cum de mai există ceva. Ar fi trebuit să fim uitați. Deci mai sunt cu un scop. Care este acesta? Voi afla! Am tot timpul din lume. Pentru că nu voi mai putea dormi niciodată. Neutralizator? Anihiator? Nu! Observator. Dar sunt atât de singur... Îi văd peste tot în jurul meu, îi aud, dar nu îi pot atinge. Pentru că vor dispărea. Mă înconjoară. Se bucură de reușitele lor, își dores mai mult, pot lua ceva de la alții. Sunt singuri. Total singuri. Ca și mine. Am pierdut ceva?! Oricum nu făceam altceva decât să iau pentru mine. Nu comunicam mai mult ca acum. Trăiam doar pentru mine. Acum pot să o fac fără să mă vadă nimeni. Poate e mai bine. În fond, sunt treaz!
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate