PE DEALURI 9

Nicolae sumese mânecile la cămașa în care rămăsese, iar Marin se așeză tăcut la capul lui George, luându-l împreună cu Andreea de umeri, Nicolae ridicându-l de picioare, îl așeză pe George în targă. Cei doi bărbați apucă strașnic de targă și înaintă cu prudență prin pădure, urmați de Andreea. Drumul printre copaci, se dovedi a fi mai greu, până ce au ieșit la cărare. Lângă izvor, se hotărî să facă o pauză, încărcând fiecare vasele cu apă, pentru drum, după care îl ridică pe George și plecă mai departe. Nu făcu decât câțiva pași, că Andreea strigă îngrozită.
-Stați, uitați-vă! Aici unde a stat, a făcut o baltă de sânge. În ritmul acesta, riscăm să ducem un cadavru la spital.
Marin și Nicolae lăsă targa jos, îngroziți și ei la rândul lor.
-Trebuie să vedem ce-i cu rana de la picior, de acolo se scurge cel mai mult sânge.
Marin se apucă să scoată pansamentul făcut din cămașa sa, ajutat de Andreea. Nicolae se uita îngrozit, neștiind cum să ajute în fața unei asemenea dureri.
Rana lăsată liberă sângera și mai tare de acum. Colții lupului, aproape că rupse pulpa piciorului lăsând ca ca o tăietură, în carnea zdrelită. Andreea spălă rana cu apă din bidonul său, încercând să adune un pic carnea.
-Andreea, nu e decât un singur lucru de făcut, garou nu-i putem pune, ar fi prea mult timp strâns, fără să se oxigeneze.
Andreea se uită fix la Marin și se retrase de lângă rană îngrozită.
-Nu, nu,… eu nu pot face asta!
-Andreea, doar n-o să-mi spui că am salvat omul acesta din colți lupilor, doar pentru a-l lăsa să moară, uită-te la el!
-Atunci, fă-o, tu!
-Cu mare plăcere, dacă ești în stare să-l ți tu, căci v-a simți totul și nu cred că îl vei putea ține cu domnul Nicolae.
Marin scoase repede din rucsac, acul cel mare și ghemul de sfoară. Nicolae se uita îngrozit, fără a scoate măcar un sunet, la pregătirile celor doi.
-Trezește-te domnule Nicolae, avem nevoie de dumneavoastră aici!
-Dar altă variantă nu există?
-Nu cred! Caută o bucată de lemn și înfășoar-o cu batista aceasta. Zise Marin și-i întinse batista lui Nicolae.
Andreea curăța rana îngrozită, cu o bucățică din pansamentul vechi.
-Dacă trebuie s-o faceți, grăbiți-vă, că ne-apucă noaptea! Zise George, care era exasperat.
Nicolae se întoarse cu o bucățică de creangă, pe care înfășură batista.
-Și acum?
-Andreea, ești gata, ce zici, te-apuci de treabă?
-Da, sunt gata! Ai dreptate, omul acesta… trebuie salvat.
Marin luă lemnul din mâna lui Nicolae și-l puse în gura lui George, după care îl invită pe Nicolae, să-l țină de piciorul sănătos, el rămânând pe partea mâini bună, ținându-l de piept.
Andreea luă acul cu sfoara și-l înfipse pe marginea rănii, în piele. George sări ca ars și strânse cu putere din bățul băgat în gură. Nicolae strânse cu putere piciorul, care de asemenea zvâcnii de durere. Marin puse genunchiul pe pieptul lui George și cu ambele mâini îl ținea de mână.
-Hai Andreea, prima înțepătură a fost mai grea, acum o să meargă mai ușor, ai să vezi!
Andreea trase sfoara subțire prin gaură, traversă pe partea cealaltă a răni și înfipse din nou. Trase cu fermitate sfoara și legă cele două capete strângând rana.
-Foarte bine Andreea! Zise Marin încurajând-o. Acum ia-o de la început și mai repede te rog! Pierdem prea mult sânge.
Andreea împunse din nou rana, George zvâcni din nou, dar de data aceasta mai încet, după care se înmuie de tot. Marin sări de la locul lui, lângă Andreea.
-Treci în locul meu, că a leșinat, ține-l tu, că îl cos eu, mai repede, până nu se trezește!
Marin făcu peste cinsprezece copci, strângând rana, închizând-o. Acum totul era bine, dar nu mai avea cu ce să-l panseze. Pansamentul vechi, era foarte murdar. Marin se uită la Nicolae, dar renunță imediat, cămașa lui era foarte murdară. Privirea se mută către Andreea, care avea o cămașă curată pe sub haină.
-Bine, bine! Dar întoarceți-vă cu spatele, că nu mai am nimic sub cămașă!
Andreea scoase haina de munte, hanoracul, după care dezbrăcă cămașa albă rămânând la bustul gol. George, care se trezi din leșin, admiră frumusețea de corp tânăr, fără a fi văzut, aceasta fiind atentă la cei doi, își luă hanoracul pe ea și începu a rupe cămașa în bucăți.
Marin se uită la Geotge, care avea zâmbetul bolnav pe față, dar era mulțumit.
-Domnule, cum vă simțiți?
-Acum, mult mai bine!
Marin care înțelese despre ce este vorba, îi făcu discret cu ochiul lui George. Numai Nicolae rămase blocat, nerevenindu-și văzând atâta durere.
Andreea pansă piciorul lui George cu ajutorul lui Marin, după care trecu la mână.
-Schimbăm pansamentul și la mână, tot ne-am apucat de treabă!
-Da Andreea, sunt de acord cu tine, abia vedem ce mai face rana! Zise Marin.
Brațul era mult mai bine, nu era decât o zgârâietură mai puternică.
-Acum sunteți ca nou domnule! Zise Andreea bucuroasă, că a terminat treaba cu bine.
În sfârșit, se trezi din șoc și Nicolae, care aștepta să apuce de targă, pentru a pleca la drum.

Dragoș NONCIU