Am rămas fără bani. Neavând nimic altceva de vândut, m-am hotărât să pun sufletul la mezat. Am dat un anunț pe internet. Am primit mai multe oferte. M-am hotărât să organizez o licitație, le-am cerut cumpărătorilor să întocmească niște caiete de sarcini, un plan de achiziție și un plan de investiții în perspectivă. În plus, pentru că voiam și ceva cash – uneori îmi place să beau, alteori ies cu femei în oraș – le-am fixat o sumă pentru participarea la licitație. Fiind vorba de sufletul meu, oricum ar fi el, găurit, peticit, solzos, râios sau oricum, nu e problema mea aici, eu oricum rămân fără, deci fiind vorba de Minele meu am cerut 1.000 de oiro de caiet de sarcini. Clienții s-au conformat. Într-o săptămână citeam ofertele lor, mă scărpinam cu pixul în cap și cu mâna în chiloți, mă frecam la ochi și îngurgitam dintr-o sticlă de Jack, gândindu-mă la ce urmează sa fac.

Prima ofertă venea din partea unui medic cardiolog. Ãsta studiase o viață întreagă problema inimii și reușise la un moment dat să descopere că majoritatea oamenilor e lipsită de suflet. Cică ar fi o marfă extrem de rară, mai mult, nimeni nu prea vrea să iasă pe piață la contrabandă cu suflete, e riscant să extragi sufletul dintr-un om, poți avea probleme în lumea de dincolo, și în plus, un suflet – fiind așa o raritate – costă, tre’ să posezi circa o avere sau două ca să îți permiți așa ceva. Și mai e ceva. Oamenii care își permit, majoritatea preferă să facă altceva cu banii, nu prea au nevoie de suflet.

Þinând cont de aceste aspecte, cardiologul făcea un avans de 75.000 de oiro pentru sufletul meu, pentru o perioadă de 5 ani, perioadă în care dorea să îl studieze științific. Îl interesa modul în care funcționează, dacă se poate multiplica, dacă se poate produce la scară industrială. Era în fapt un soi de împrumut. După această perioadă, mi-l restituia, obligându-se să mă ajute să-l vând dacă eventual nu-l mai vreau înapoi, ar fi putut fi de așteptat ținând cont de faptul că orice experiență șiințifică, operațiile pe suflet și alte chestii medicale, pot lăsa anumite traume, pot apărea efecte adverse care să schimbe natura sufletului, chiar se întâmplă să nu-l mai poți recunoaște ca fiind al tău, intervine problema schimbării și oamenii de obicei nu se schimbă – nu vor.

A doua ofertă era a unui criminal în serie, ăsta zicea că ar putea să-mi ia gâtul într-o clipă, și că mă lasă fără suflet cât ai bate agonic de trei ori cu palma în podea când ești sugrumat, însă e sigur că așa degeaba ar mai lua un suflet, ar fi la fel de meschin și bolnav și negru întocmai ca locul acela gol de la el din piept, locul acela care-l determinase să comită 11 crime cu sânge rece (am aflat de pe net că de fapt în total erau 22 de crime, fiindcă scosese sângele din 11 persoane, îl băgase la rece, apoi obligase alte 11 să-l îngurgiteze, iar cum omul are aproximativ 5 litri de sânge, aglutinarea unei asemenea cantități de lichid deodată fusese fatală).

Criminalul nostru își dorea un suflet pe care să-l educe, cu vorba bună și dacă nu înțelege, cu bătaia. Cert e că de acum voia să facă fapte bune, să creadă în dumnezeu, să realizeze opere de caritate, mă rog, tot ce-i va sta în putiință pentru a accede la iertarea păcatelor și implicit la un loc în lojele superioare. Oferta lui, în afară de amenințările cu moartea mai conținea și 1 milion de oiro cash, bani pe care-i primeam imediat la livrare. Treaba se făcea cu contract, în fața unui notar care să semneze hârtia și a cărui viață depindea foarte mult de calitatea sufletului meu – în felul acesta killerul știa câte probleme are de rezolvat cu el și cum trebuie să procedeze în privința lui.

A treia ofertă cobora din partea unei femei singure, de circa 30 de ani, o frumusețe răpitoare încă, genul de sfâșietoare de inimi și averi, genul care adună pe mosor sufletele bărbaților dar nu e în stare să facă nimic adevărat cu ele, doar le distruge cu o plăcere cosmică, le taie felii și le aruncă în găleata de gunoi a iubirii, acolo unde se strâng rămășițele tuturor amanților sfâșiați din amor. Femeia asta credea că dacă atâția bărbați s-au târât în spatele ei, cerșind îndurare și o fărâmă de dragoste, atunci înseamnă că aceste sentimente au o anume valoare, ar vrea să încerce și ea să se dea cu sufletul, ar putea fi mai mișto decât drogurile, oricum nu e nimic pe lume să o poată satisface. Foamea ei ancestrală pentru bărbat nu reușise a fi potolită – și consumase, nu glumă – așa că spera că având un suflet, va opri mașinăria asta infernală în dreptul bărbatului perfect, o femeie cu intuiție și suflet nu are cum să dea greș, va găsi cu siguranță un astfel de bărbat.

Femeia oferea o vilă și un iaht, zicea că se plictisise de ele, fuseseră deja două sinucideri acolo și nu mai putea face sex în aceste condiții. În ce privește banii, se gîndea că mai degrabă își oferă trupul în contra sufletului, o singură partidă, poate mai multe dacă îi place, putea veni cât de repede, sufletul să fie pregătit, dezbrăcat și gata de introdus în urna ei avidă de experiențe umane.

Neștiind ce să fac, am ieșit puțin din casă să mă plimb. Venise primăvara, era destul de cald, soarele zâmbea condescendent pentru toți oamenii, indiferent de bagajul lor de suflet din piept. Lumea se luminase un moment la chip, parcă aerul radia iarbă proaspătă, a dușumele curate, a cearșafuri cu ylang-ylang. În momentu acela am știut că o să se întîmple ceva, ceva care o să îmi schimbe radical viața. Era 14 martie, am văzut-o, am urmat-o ca un câine în barul în care intrase să bea o cafea. Am vorbit, mi-a plăcut. A fost o perioadă a mea.

Azi e din nou 14 martie. La doi ani după licitație, în fond doar o idee de licitație, fiindcă nu a mai avut loc. Aș mai organiza o licitație acum, dar nu mai am suflet. Bruneta aceea din bar a considerat că am sufletul murdar și mi l-a spălat bine. Definitiv.