Motto:
De fapt, pătratul lumii e cerc. Și în centru stă fiecare din noi, rumegându-și reperele, sau ignorându-le. (din înțelepciunile momentane ale lui Micha³)

Pătratul

La sud era soarele. Chiar dacă ceilalți îmi spuneau că răsare din altă parte, eu tot acolo îl vedeam ca pe un fagure fără goluri. Semăna cu floarea din lanurile de la marginea orașului, de aceea oamenii o numiseră după el.

Sudul era mereu galben ca un cioc de mierlă, ca bluza de mohair a fetiței din față de la Jasna Gora, aceeași fetiță care îmi șterpelise penarul cu fluturi într-o zi cu mulți pelerini și poza unui bărbat chel la toate reverele și pe toate zidurile.

La est scârțâiau cumpăna fântânii și roțile carelor. Estul era un bătrân cu obraji roșii păr alb și mâini bătătorite ca o cărare pe care trecuseră turme de capre.

Estul era incolor ca apa și avea mirosul dulceții de nuci cu care mă trezeam dimineața sub nas, adusă în linguriță deasupra unui pahar cu apă.

Toate nopțile mele se strecurau prin est ca printre zăbrele înmugurind un vis, mereu același mereu mai atent la detalii - călătoria anunțată din timp, așteptată febril, fără să știu că avea alt preț decât acelea grijuliu adunate în pușculița în formă de măr cu vierme în loc de codiță.

Vestul era opac, avea forma chirilicelor în care Michal își scria temele, o piatră din care se scotea apă tulbure de stropit mana devreme în vie.

Vestul era un ambalaj poleit, avea aromă de fondantă și de cană cu lapte dar nu vedeam nimic în partea aceea, erau doar sunete transparențe contururi și mirosuri care îmi făceau uneori foame sete și alte semne prin carne.

Nordul singur îmi era cunoscut, l-aș fi găsit dacă mă rătăceam. Era tot ce-mi trebuia să pot umbla cuminte printre oameni prea lungi purtând paltoane prea largi.

Spre nord creștea mușchiul copacilor, verde și moale. De acolo veneau toate luminile când ale orașului se stingeau.

Spre nord îmi odihneam capul prins în ițe din care știam că niciodată nu o să fac parte cu totul - poveștile tatei în care căscioarele aveau siluete înguste, înalte și unele erau de pișcoturi altele de țurțuri.

Cercul din cerc

În centru mai târziu am găsit liftul străbătând de jos în sus cu lentoare fluidă Arborele al cărui ultim cerc eram noi.



---
N.B. Interzis a se introduce pe blog-uri personale și alte site-uri
fără acceptul expres al autoarei. Mulțumesc.