victoritadutu@yahoo.com
www.victoritadutu.home.ro





ARTIST

Astăzi am pictat din nou. Privesc culorile care-mi ies din mână, parcă ar fi lumina din trupul meu. Și totuși , trupul meu stă, stă nemișcat și privește lumina care pătrunde printr-un loc neștiut, până departe în mine, într-o lume ce o port în mintea mea. Acolo eu călătoresc călăuzită de lumina aceasta venită de pretutindeni, ca să pot merge pe un drum neștiut încă de mine.
Pictez cu lumina aceasta care îmbrătișează drumul întunecos pe care pășesc ușor într-o lume lăuntrică. Da, acum văd bine, eu nu mai sunt eu, eu sunt un copil , eu sunt o copilă ce aleargă îmbrățișată de lumină pe un drum lăuntric , în întuneric. Parcă aș călători spre moarte, dar o moarte ce mă duce la învierea copilului din mine care devine o fecioară a cerului.
Copilul acesta se joacă cu lumina, întinde mâinile în sus și zboară, plutește peste drumul de sub picioarele lui, care devine prăpastie de gând, prăpastie de cuvânt. Lumina aceasta plutește copilul peste prăpastie, lumina aceasta din lumea mea lăuntrică pătrunde în afară , prin mintea mea, prin trupul meu și eu transform culorile devenite lumină, în ceva ce nici eu nu mai știu, dar totul devine lumină în pulbere de culoare.
Duc mâna la frunte ca să rostesc numele Tatălui și înalț ochii la cer. Dintr-o dată copilul din mine a țâșnit în afară și dansează cu mine, parcă am fi doi, dar într-o singură ființă, ce sunt eu. Înalț ochii la ceruri și văd norii albi pe un cer albastru violet ce îmbrățișează pământul. Norii aceștia au început să danseze în jurul meu și eu îi priveam uimită .Când m-am îndepartat puțin de ei din nori s-a format dintr-o dată chipul Lui, chipul celui ce a fost pe pământ.
Copilul din mine a început să cânte iar eu am dus mâna la frunte să rostesc numele Tatălui și să fac semnul crucii. Atunci lumina parcă mi-a purtat inima și mâna în același ritm. Culorile s-au adunat pe hartie în pulbere de lumină și au pictat chipul Lui
Am adormit cu pensula în mână rostind numele Lui. Când m-am trezit, copila din lumea mea adâncă, cânta un imn de slava închinat Lui.



O poezie frumoasă e aceea care mă face să zâmbesc.