Anul 2o70- Insula Porticon, cea mai neprimitoare insulă din Univers. Bogații insulei se întâlnesc azi pentru a rezolva problema în legătură cu depozitarea deșeurilor toxice în această zonă. Ei sunt: Ursul Benton, Foca Firana, Morsa Margona și Renul Remucin. Primul care luă cuvântul este ursul Benton, care le spuse:
-Dragii mei , salutare! Astea sunt vremuri trăznite; Porticon poluată-i tare, luați la mine acum aminte: Deșeuri în preajma noastră? AșA ceva nu se admite! Reputația ne este proastă, flerul meu nu mă dezminte. Ce cred cei din Peciora? Pot veni aici oricând; Au deșeuri, ne țin tira: Nu vă lamentați, stați blând! Apa nu e de băut,mâncarea gust amar are. Nimic nu este plăcut, o să luați drumul la "tatamare" Nu ridică nimeni glasul, firi slabe, asta sunteți! Cu vremurile nu țineți pasul. Insulă de nătăfleți
Foca Firana, îi trânti o labă-n spate ursului, spunând:
-Ursule, amice supărat, te cam bagi peste tot. Acest ținut era cândva curat, nu aveam poluare-n bot. Te-ai făcut că nu vezi primul transport cu poluanți. Dai indicații, delirezi!
Urșilor, sunteți niște diletanți! Dacă prima dată ai tăcut, ai să taci și a doua oară. Noi acum ce avem de făcut?
Ai cam dat-o rău în bară. Ești masiv, dar creier-ioc, asta e concluzia focilor. Poți de ciudă să faci, poc! Minciuna ta nu are spor. Morsa Margona era pe țărm când transportul l-ai zărit. Cum poți fi atât de calm, te contrazici sau ești tâmpit? I-ai spus atunci și morsei; Fă-te că nu vezi nimic.
Urșilor, la cap sunteți cam grei, n-aveți rușine nici un pic. Morsa însă n-a tăcut. Vestea s-a răspândit ca vântul.
Mie îmi este neplăcut când văd că te dai drept "sfântul"
Supărată, morsa Margona le spuse:
-Pe gheață și pe zăpadă în ținutul ăsta rece, cine are ochi să vadă! Supărarea greu ne trece. Mizeria a fost adusă: V-ați făcut că nu vedeți? O întrebare trebuie pusă: În cap aveți doar sticleți? Ursul vede și nu spune, foca are ceață-n ochi; Nimeni nu-i cinstit pe lume? Vă scuip să nu vă deochi! La mijloc sunt interese, aveți toți acum habar?. Intriga acum se țese, ies dolari din buzunar! Voi, săraci așa cum sunteți, numai zăpadă și gheață, la minte nu prea isteți, vreți acum să aveți verdeață? Uite, prin preajmă gunoi; Ce-i atâta harababură? S-a poluat și acest sloi de steril și neagră zgură.
Renul Remucin, la final, le spuse:
-V-aș împunge acum pe toți, de la urși până la morse. Adunare de idioți, slabi, lipsiți acum de forțe. Dacă mizeria vă place, stați cu ea, nu clevetiți. Pe reni să-i lăsați în pace!. Toți sunteți puțin scrântiți. Eu și puiul meu acum, o zic clar, cu fermitate, o să alegem alt drum. Plecăm în străinătate! Generațiile de aici, au boala deja în sânge, Sănătatea de o strici, crezi că lumea te va plânge? Mai aveți, așadar vreme să rezolvați problema-n pace. Sunteți unși cu atâtea creme; Să luptați, așa îmi place! Morsele cu vicleșug, urșii, folosindu-și forța. Toate sunt cu meșteșug. Purtați cu mândrie torța acestui ținut feeric, cum rar mai întâlnești. Nu orbecâiți în întuneric, nu vă țineți de povești. Este curat, avem sănătate, pe planetă, în Univers. Uităm atunci relele toate și viața noastră are SENS.