Localitatea Însurățelul, anul 3000.e.n., în grădina Sofiei. Se întâlnesc , pentru a-și rezolva problemele dificile ivite între ei, patru prieteni vechi, astăzi dușmani și supărați de mama focului. Ei sunt: Bostanul Bebe, Lubenița Luminița, Păstaia Maia și Fasolea Galea. Bostanul Bebe, agitat, le spuse foștilor lui prieteni:
-Cum se poate demonstra, asta nu înțeleg acum? Nu pot să-mi explic de ce fiica mea și-a ales acest drum. A întâlnit pe Domnul Păstaie, nici numele nu-l prea știu. Un zero, apă de ploaie. Pot eu mulțumit să fiu? Neamul meu, cel de bostani, se încurcă cu păstăi?! Noi avem tașcă de bani, neamul lor, doar nătărăi! Ce copil poate să rezulte dintr-un bostan și o păstaie? Teoriile nu-s multe, ați făcut foc fără paie. Nu pot să-mi imaginez, fiica mea cea de altădată, dacă stau și meditez, mă ascluta. Acum eu nu îi mai sunt tată? Bate din picioare, spune: Ãsta este alesul meu. Ce îmi pasă mie de lume? Nu dau pe ea nici un...leu Dacă ajung bostăniță bătrână, atunci îți convine ție? Ești precum un lup la stână, te vaiți, toată lumea te știe.
Vecina Lubenița îl potoli cât de cât, spunând calmă:
-Măi vecine, mai gândește: Fata vrea să-și facă un viitor. Orice bostan în viață de greșește, nu-i nimic, dă-i și tu un ajutor. Du-te la cuscru Păstaie, dă-te bine pe lângă el. Foc la inimă fără vâlvătaie- Liniște, doar asta, acum vrei. Dacă o iei de la început, cu nervi și istericale, nimic chiar nu ai făcut. Dăunează fiicei tale. Dacă fata bine o duce, nu contează că-i Păstaie. Atunci liniște îți aduce- mulțumit vei fi tataie.
Păstaia Maia, sări la Bostan nervoasă, spunând;
-Ce te legi de neamul meu? Măi Bostane, măi sonate. Îți trântesc un Dumnezeu, de ai să vii acum pe spate. Degeaba ai pe umeri un bostan cât o căldare, ai uitat ce ai fost ieri? Să îți spună mama-mare: Un bostan fără de nume; Cine erai tu în grădină? Aplecai urechea la lume, și aveai mereu o vină.
Fasolea Galea, spuse celor de față:
-De ce te legi de păstăi? Același neam sunt și eu. Bostanii sunt toți niște răi, supărat este și Fasole al meu. Doamna Bostan de ce a murit? De la Bostan i s-a tras. Era beat, un aiurit,un mizerabil și un gras. Ce ar vrea să aleagă fata? Un prinț sau un tânăr lord? ca să-și spele rușinea și pata. Un bătrân bolnav de "cord"?
Lubenița Luminița, sări ca să-l apere pe bostan, spunând:
-Ce aveți voi cu Domn Bostan? Vrea ca fata lui cochetă să nu ducă grijă de bani, să trăiască ca o " vedetă" Voi nu-l cunoașteți atât de bine. Clevetiți pe la colțuri câteodată. Nu-l înțelege bine, nimeni. Este grijuliu ca tată. Au trecut vremurile acelea, când copii ascultau părinții. Ne așteptăm să facă doar rele; Îți vine să implori sfinții: Dă-le Doamne minte multă, căci le zboară cu planorul. Lumea-i proastă nu-i prea ...cultă. Au defectat și calculatorul
Bostanul Bebe, săturat de această situație, le spuse:
-Am să mă amăgesc la gândul că fata mea este o păstaie. La toți când ne vine rândul, o facem cam prea de oaie. Nu o să mă ajute-n viață nici Fasole, nici Păstaie, am fost, deci o nătăfleață, mă duc acum să fac o baie. Să mă spăl de păcate; Asta este țelul meu, mă doare exact -n spate, că azi îmi este tare greu. Nu mai am fata lângă mine, s-a dus acum în alt neam. În viață aibe parte de bine- Asta-n visul meu gândeam. Duceți-vă acum, urgent, toți în durerea voastră. Trebuia să fiu atent, să nu am gura așa "proastă".