Flavia este o patroană renumită a unei sere din statul Kogalanis, planeta Momoleaca. Ea și-a făcut o seră în care a sădit flori mirositoare. Astăzi este întrunirea celor patru flori mirositoare și a celor trei foarte mirositoare, pentru a rezolva neînțelegerile ivite între ele în privința mirosului răspândit în seră. Ele sunt: Margareta Moniroda, Laleaua Lavinada, Garoafa Gabriola, Tufănica Tucarida, Levănțica Laminola, Crina Crisalda și Narcisa Namida. Margareta Moniroda este prima care începu gâlceava, amenințându-le pe colegele ei:
-Nu pot să vă spun , surate: caracter, nu aveți deloc. Suntem toate supărate, o să explodăm, luăm foc. Ce nu vă convine aici? Nu aveți loc pe alei? Vă zbârliți ca un arici, noi de aici, și ele trei. Fiecare cu parfumul, acum nu-l mai exportați. Știți care vă este drumul, sunteți rele, vă certați. Pe mine nu mă interesează, ce parfum are vecina? Laleaua deci, delirează, îmi caută mie vina.
Sărind de la locul ei, laleaua Lavinada, le spuse:
-Margareto ești mincinoasă ! Cum poți, tu . afirma că îți caut eu pricina, ești numai de invidie roasă. Nu ai fost ieri seară, pe alei la crini și levănțele? Te-ai înroșit precum o fiară, ce parfum! poftim numai belele....Tu ai fost cu minciuna când ai spus că o să le întreci, te durea atunci rădăcina? Asta-i bârfă! Tot să pleci. Crina se crede vedetă, cu parfumul ei cu tot. Eu am azi altă rețetă- o să cădeți toate-n ciot: rețeta mea este de la D'Ior, este prima chiar în top. Cu voi nici nu mă măsor, mirosiți precum un "plop". Ai dus vorba de aici , mai încolo, la apus. Credeai că suntem mici, mincinoasă ești, am spus!
Garoafa Gabriola, se apucă de petale, nervoasă, spunând:
-Aveți parfum, asta este foarte bine. Eu dacă stau și meditez, toate avem parfumuri fine. La o viață bună, eu visez. Cine este atât de căutată? La piață sau la concerte? Am prestanță, fără pată. În parfumuri, garoafele sunt experte. Am acum sau nu dreptate? Spuneți toate într-un cor, și mă doare drept în spate. Eu , nu-s floare de...decor
Tufănica Tucarida, căută să aplaneze conflictul dintre flori, spunând:
-Nu am parfumul cel mai fin, este oare o tragedie? Mie îmi merge din plin. Am respect față de glie. Ce miros de margaretă, de lalea sau tufănică? Ești sportivă, ești atletă, fii, deci o bună amică. Nu duce bărfa de la mine la cealaltă. Mâine poți să te faci scrum, să te duci cu tulpina-n baltă. Avem toate un parfum, e al nostru și-l iubim, să nu-l transformăm în fum, de bârfă să ne ferim.
Crina Crisalda, se agită aiurea, spunându-le:
-Parfumul meu nu are comparație, este pe primul loc. Chiar de este inflație, am parfumuri multe-n stoc. Pot fi și imperiali, neamul nostru cel de crini. La nuntă și chiar în săli, eleganți și foarte fini. Crinul este cel mai ..tare, la culoare, la miros. Floarea noastră e aleasă, crinul e pe planetă "boss". Alb e precum o "mireasă."
Narcisa Namida, înfuriată , se repezi la colega Crisalda, spunând:
-Þi-au murit lăudătorii; hai să ne înfoim cu toate, crinul este spaima florii! Sunteți niște amploiate. Dacă un miros de crin stă mai mult într-o odaie, poate fi chiar asasin...mori, fraier, precum o oaie. Lăsați casele de modă să dea un verdict corect. Să vă închine, chiar și o odă, ce parfum fin și perfect!
Levănțica Laminola, le spuse-n final:
-Suntem flori, avem miros, nu vă mai lăudați deloc. Din rădăcini dacă ești scos, parfumul o ia din loc. Parfumul nu este etern, floarea nici măcar atât. Aceste gânduri le aștern pentru că de bârfă mi-a fost urât. Timpul le rezolvă pe toate, cele bune, cele rele. O să vă târâți în cioate. Sunteți doar niște belele.