poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2007-01-16 | |
De-a v-ați ascuns
Îmi place să te privesc la microscop și apoi să îmi croiesc drumuri exacte prin fiecare por care palpită țuguiat ca buzele unui sugar spre ochiul meu. Ceea ce simți nu seamănă cu nicio acupunctură, oricât de rafinat simultană. Privirea mea ți se întinde pe sub piele ca o mănușă infinit de subțire și caldă, interzicând cu blândețe sângelui să cadă nefiresc înspre alt-cineva. Sunt singurul tău virus benign, te apăr de toate celelalte cotropiri. Chiar și mama te-a pierdut din câmpul ei vizual prea larg, de prea sus. Acum știi și tu. Poți să numeri de la câți oameni sunt, înapoi până ajungi la noi 2. Așa Începe. *** De-a focul waving my fingers upon your face I Match your Point and your fate blood is fading out the cut as we're the saddest butterflies Cu fosfor în vârfuri de unghii, mâna mea tremură plasmatic în picaj. Ard în fiecare clipă seva din fiecare celulă, strigătul din fiecare nume, viața din toate căderile. Ca și când mâine, universul ar fi un deșert de cenușă din care zeii se resorb căutând în zadar scânteia utopiei. Din vârful arătătorului ud am stins toți îngerii transparenți, rujul uitat deschis pe coasta lipsă a lui Adam, cotorul de măr dintre sânii secătuiți ai Evei, cremenea surdă în mâinile zeului liber, lăsând pe tăblițe dovada rușinoasă că legea a fugit. Timpul meu își scoate apa din urechi cu un chibrit tatuat și ascultă simfoniile străzii. there's noone left to play in that barn *** De-a pieile roșii Dacă ar fi să aleg, urmașii mei nu ar avea chipuri de oameni. Ci forma curții unde ne jucam printre capsule de maci. I-am isca împreună, așa cum modelam plastilina cu somn îmbelșugat de lumină rotundă, de umbre subțiri și de miresme, polenizând pătrățele de geamuri cu sâmburi de pepeni. Le-aș desena în nisip rugămintea de a fi - un surâs copiat după inimă ca printr-o foaie de calc așezată strâmb între piepții cămășilor noastre. Mătase de porumb ar trece de-a bușilea din curte în strada cu urme de roți de car, apoi în lumea cea mare, și ne-ar striga pe nume: Roșu de îmbujorare , Musteți de secară , caligrafiați-mi corect ființa. ____ N.B. Interzis a se introduce pe blog-uri personale și alte site-uri fără acceptul expres al autoarei. Mulțumesc.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate