Suntem în anul 2070, într-un orășel oarecare, pe o stradă pustie. Un bătrânel de 95 de ani încearcă să revoluționeze omenirea. Să intrăm încet, să vedem ce ne pregătește bătrânul Jerpesin, căci acesta îi este numele. Cu o chelie enormă, un rânjet pervers și cu o aluniță pe obrazul stâng, Jerpesin meșterește la o eprubetă în fața unui șemineu imens. Întoarce eprubeta-n sus și-n jos și spune către motanul său Micione:
-Un gândac și o șoricuță, să vedem ce o să rezulte? Nu folosim nici o maimuță, experiențele sunt multe.
Motanul Micione, zbârlindu-se tot, spune:
-Ce experiență, Jerpesin? Ești complet azi depășit. Cum se apune, asasin, în final ești un "tâmpit" La ce-ți folosește ție, șoricuță și-un gândac? Asta e doar bășcălie, urmă, se vede, de drac.
Jerpesin, nervos îi dădu replica:
-Voi revoluționa lumea, măi, pisoi prost și incult. În cap îți mustește lenea, ignoranță cât mai mult. Față de șoricuță, piciorușe de gândac, bătrânețea nu ne cruță, am, se pare, puțin trac. Acum zece ani mai bine, am mai încercat o dată, să fac din piatră o păine, a rezultat doar o pată. Pată de cerneală, asta a fost în final. Peste tot o brambureală, din porc am să fac un cal.
Motanul, nervos, se repede la Jerpesin, amenințând:
-Ramolismentul în floare, poate iese anapoda. Șoricuță la picioare, un gândac poate la coadă. Eu mă mut mai la apus. M-am săturat de sărăcie. De câte ori am spus, dar la urmă, îți pasă ție?
Jerpesin, atent la eprubetă:
-Du-te Micione, măi dragă, nu mai mă toca la cap. Nimic de mine nu te leagă, poți să o iei de acum la ...trap. Când vom avea pe aici, o șoricuță- gândac, de emoții ai să pici, ai să-mi faci atunci pe plac. Nu este țel mai mare, să vezi exact ca la copiator, o ființă ce, se pare, e insectă sau aligator? Combinația între ele, viitorul...asta este, Cele bune, cele rele, rămân doar într-o poveste. Am să combin și o rață, se pare, cu un măgar. Am să îi dau o nouă față, asta este ceva rar. Dar, aici în eprubetă, am urme de șoricuță. Mai turnăm puțină cretă, și turnesol, olecuță.
Micione,supărat. miorlăi:
-Să crezi tu, măi amice că dispar din viața ta. Aștept dolarii să pice și experimentul ce va urma. Zici că este revoluție, în știință tot ce faci? Eu sufăr de subnutriție, se vede că nu mă placi. Ce gândac și șoricel, să combini fără folos. La rațiune să faci apel, nu intra pe ușa din dos.
Jerpesin, dădu un picior lui Micione-n cap, spunând;
-Pe tine, Micione scump, chiar azi te concediez.Pentru mine este un triumf, stau aici și...meditez. Ce e bine? Ce e rău? Traiul eu mi l-am trăit. Ai acum cuvântul meu, sunt lucid, nu m-am scrântit. De experiențe nu mă las, pe cobai și pe pisici. Sincer, ce mi-a mai rămas? Să am liniște aici.
Micione se pregătește de plecare, dar îl amenință pe Jerpesin:
-Cine crezi că o să reziste, chiar aici -n preajma ta? Vremurile sunt prea triste, pur și simplu, m-ai dat gata. Târâi zilele pe lume, creierul îți este bleg. Te mai ții acum de glume, ești nebun, eu te reneg! Nu te-am cunoscut în veci, regret că am stat aici. O să avem, azi, noi un meci, băbătură rea, de o să pici. Iau cu mine doar o pipă, sper să fie pipa păcii. Bucură-te deci, o clipă că ți-ai încărcat toți sacii cu idei și inovații. Îți folosesc oare ție? În final doar vinovații, fac în lume doar prostie.
Arma noastră cea finală, a rămas să miorlăim. Știința o băgăm în boală, și de bârfă ne ferim.