Total aiurea. Si atatea priviri cu masti, cuvinte. N’am stiut niciodata sa lupt, pentru ca nu mi-am dorit ceva cu adevarat, muscam din portocala fara sa scot cojile. Intr’o zi,am simtit gustul. Atunci mi’am dat seama ca exista coji. Si lupte.
Vroiam sa cad. Ma trezisem cu abisul in fata mea. Fara sa’mi fie teama, sa tremur, sa rad, nici macar sa ma intreb ce caut acolo. Mi’au spus:sari.
Si I’am ascultat. Era singura solutie sa’mi amintesc.
Fugeau pe langa mine, de mana, sarutandu’se, soptindu’mi cuvintele noastre. Nu stiu cum, nu ma intreba. Am ajuns sa nu mai simt, sa’mi confund dorintele, scuipandu’le pe cer, si nascand o bolta. De incertitudini. Noaptea nu reuseam sa le numar, ma pierdeam. Si ziua uitam de tot. Acum s’a lasat cortina, ne’a prins goi si rosind. In fata lor