„A-ți cunoaște părintele, înseamnă a-ți cunoaște identitatea.”
Dacă ne-am adînci mai mult în a-L cunoaște pe Dumnezeu, să-I descoperim frumusețea și măreția caracterului Său, dragostea Sa nemăsurată pentru noi, bunătatea, mila, îndurarea și nesfîrșita Sa răbdare în a ne vrea binele, am reuși să ne descoperim propria identitate. Cunoscndu-L pe El, ne cunoaștem pe noi, căci, încă dinainte de-a ne naște, El a sădit în noi, sămânța caracterului Său. Nu trebuie să ne străduim, pentru a deveni ca El! Trebuie doar să udăm din abundență grădina inimii noastre cu apa Cuvîntului Său! Căci "din El, prin El și pentru El sunt toate lucrurile!"

Dacă Dumnezeu ar fi limitat, atunci am putea să umblăm prin vedere, să ne încadrăm în limitele Dumnezeului nostru, să-L putem pipăi și înconjura. Dacă Dumnezeu ar avea un început și un sfîrșit, atunci ar fi o erezie să ne îngăduim să visăm. Dar pentrucă El este „Acel care este”, visele noastre, sunt aripi întinse către nemărginire, libertatea de a cunoaște măcar o fărîmă din măreția Lui. Căci, nici cea mai cutezătoare minte, nu-și va putea imagina vre-o dată, mai mult decît o picătură din imensitatea oceanului numit Dumnezeu.

Dacă inima mea ar putea să se înalțe mai presus de stele, tot n-ar putea să ajungă pînă la Tine, Doamne! Dacă sufletul meu s-ar întinde pînă la marginile pămîntului, ca o maramă, tot n-ar putea să Te cuprindă. Dacă ființa mea s-ar confunda cu întreg universul, n-ar fi de-ajuns, pentru a-Þi șterge colbul sandalelor. Și mă întreb, o Doamne, unde Îți e locașul în stare să-Þi primească măreția?!
„Din Însumi infinitul în care M-odihnesc, țesînd atîtea planuri pentru tine, Eu pot să mă strecor cu pas firesc, în inima-ți, păstrată pentru Mine!”

Dacă prin puterea mea aș putea să–mi cîștig măcar o fărîmă de neprihănire, atunci n-ar mai fi trebuit să-Þi rupi din Tine, ca să mă răscumperi. Și mă privesc: un ciob de lut în colbul drumului... călcat în picioare de trecătorii grăbiți și strivit de roțile căruțelor. Cine să mă bage în seamă? Dar Tu, ai găsit cu cale să dai ce ai avut mai scump, pe Fiul Tău, ca să mă smulgi din întuneric și să mă așezi în lumina Feței Tale! Ce ai văzut în mine, ca să mă iubești atît de mult?
„Privește-te prin ochii Mei și vei vedea, că tu ești rodul Meu, născut din Mîna Mea.
Nu-i dragoste mai mare, mai mult bine, decît să Îmi dau viața pentru tine!”