hai că e ciudat.
ce poți să scrii când trebuie să scrii ceva?
tot ce scrii pare scos din cutie. chiar și propoziția asta.
scos din cutie....
scos.
așa că te trezești dimineața din pat și nu știi de ce. adică și pana la urmă de ce te-ai trezi?
că poți teoretic sa faci ce vrei, și ce? ești liber pana in vârful degetului.
și poți să Îți vinzi canapeaua și telefonul și să te duci până la cel mai înalt munte de pe-aici, de pe oriunde.
și telefonul la ce îți trebuie oricum? ce comunici cu el? doar nu îți crește level-ul la friendship datorita lui.
și nu zici nimic nou. te socializezi. că na. așa suntem.
singuri.
și pleci?
da, pleci până la dulap și te îmbraci. cu ce? ce mai contează. oricum nu mergi unde vrei.
unde vrei? in altă parte. undeva unde după un colț te așteaptă viața. și are ceas mișto.
da, iar al tău s-a stricat de mult. și ți-e lene să-l repari. că de, e mult până acolo.
așa că poți să îți iei ce vrei. oricum azi e la fel.
te duci la școală, te pregătești de-o oră, și tot pierzi autobuzul.
într-un final chiar ajungi, intri, profu' e in clasă, îți ceri scuze și mergi la loc.
mâine nu-mi mai cer scuze.
sau nu mai iau autobuzul.
sau nu mai merg la loc.
sau poate pot doar să nu mai gândesc.
să nu gândesc.
să nu.
sau poate îmi repar ceasul?