Într-o localitate amărâtă, numită Codița, pe planeta Șotânga era o clinică de paranoici, cea mai vestită din tot universul. Clinica era vestită pentru că aici erau internați bolnavi care cândva au condus destinele unor ținuturi puternice sau au avut funcții importante în viața lor. Ei erau: Ursul Vasea de pe Insula Novaia, renul Ronald de pe insula Finlara, cangurul Goblen de pe insula Astira și șarpele Busino de pe insula Kamena. Să vedem care este povestea vieții lor și ce le debitează creierul acestor pacienți ai doctoriței Tekina.
Ursul Vasea povestește că el era conducătorul unei insule liniște din Marea Albă, ales de toate focile, urșii polari, vulpile argintii și pescărușii. Era un președinte respectat, și dădea legi bune pentru toate viețuitoarele din insulă. Necazul lui a început în ziua când la primăria din insulă a apărut ursoaica Irina. Aceasta era mare amatoare de vodkă. După ce își termina treburile din primărie, ursoaica Irina îl invita pe ursul Vasea la câte o sticlă de vodkă, unde chefuiau și se gândeau ce legi să mai dea pe insulă. Timp de doi ani s-au ținut de băutură Vasea și Irina, iar în insula Novaia apărură probleme mari. Nu mai era combustibil pentru sezonul rece, locuitorii nu mai aveau hrană iar bolile se înmulțiseră. Legile date de Vasea erau toate aiurea, șchioape, duceau insula la pierzanie și anarhie. Un tânăr rus pe nume Volodea, veni cu o armată de vulpi polare și foci și-l îndepărtă pe Vasea de la cârma insulei. El vorbi cu doctoriță să-l interneze la clinica ei
De multe ori ursul Vasea se trezește dimineața și spune agitat:
-Acum legea pentru combustibil trebuie să o votați că altfel va fi vai și amar de capul vostru!
Numai când vede pe Tekina cu seringa lângă el, se potolește, spunând în șoaptă:
-Stai puțin că nu mai sunt pe Novaia, ci aici printre acești ramoliți și duși cu "pluta" de pe Codița.
Renul Ronald de pe insula Finlara era un medic renumit din această insulă. Toți pacienții îl iubeau și îl stimau. Renul Ronald avea patru pui pe care-i creștea în iubire și în înțelegere cu soția sa Nora. Într-o zi la clinica de pe Finlara o tânără își aduse puiul ei, pe nume Rizon, care avea o boală puțin ciudată. Picioarele erau firave și nu avea stabilitate. Doctorul Ronald se gândi că noul vaccin descoperit de el poate să-l facă să meargă pe frumosul Rizon. Două luni a făcut tratament acestui pui, care începuse să capete putere-n picioare. I se vindecaseră picioarele însă îi căzură cornițele și devenise încet la minte. Mama lui Rizon, Clava făcu plângere la medicul guvernamental de pe insula Finlara și Ronald este internat la clinica de pe Codița.
Cangurul Goblen veni și el în preajmă, scoase din marsupiu un bănuț și spuse renului:
-Uite un ban ce mi-a mai rămas de când eram bancher pe insula Astira, m-a impresionat povestea ta, poți să îl iei tu.
Eu eram pe insula Astira un funcționar corect la banca Alfona. După zece ani am devenit șeful acelei bănci. Aveam prieten bun pe cangurul Ospen care avea o rafinărie pe insulă. Într-o zi el veni la mine și mă rugă să-i dau credit de câteva milioane de dolari ca să-și facă un aeroport. Fiind prietenul meu de o viață, i-am dat acest credit. De unde să știu eu că într-o zi Ospen va da faliment datorită unui atac terorist condus de un cangur galben? Toți acționarii băncii s-au adunat și au vrut să dea foc băncii. Am scăpat ca prin minune pentru că banca avea un tunel secret pe unde am plecat. Acum de câte ori văd bani, îi pipăi și mă simt iar un bancher cu prestanță.
Șarpele Busino, care era prin preajmă, îi sâsâi la ureche:
-Fosta-i lele cât ai fost, vremurile acelea sunt apuse. Povestea mea le întrece pe toate.
Eu eram pe insula Kamena, un șarpe educat, un răsfățat al soartei. Fiind din familia șarpelui Boa, nu-i suportam pe șerpii cu clopoței și nici cobrele. Șarpele Piton mă anunța, în fiecare zi, ce se petrecea pe insulă. Când am făcut 50 de ani, am fost ales să conduc acest popor. Am atăcat zona șerpilor cu clopoței din Bacano unde am produs panică, dezordine și neîncredere. După doi ani am atăcat șerpii veninoși din Agana și Madrasa. Șarpele Piton, sătul de atâtea conflicte armate, și-a pus capăt zilelor, avertizându-mă că am mers prea departe cu războaiele. Înainte de a începe alt război, am ținut morțiș să țin o cuvântare -n fața șerpilor mei. Dar asta mi-a fost finalul.
Șarpele Aldo mi-a expediat o piată direct în frunte. Am căzut mușcându-mi limba de durere și pierzându-mi cunoștiința. Când m-am trezit, eram în această clinică și repetam întruna:
-Eu sunt președintele vostru, vreau ca această nație să ajungă pe culmile cele mai înalte de progres și civilizație. Ați înțeles iubiții mei șerpi?
Doctorița Tekina, apăru în ușă, le spuse răspicat:
-Este ceasul când trebuie să vă luați medicamentele și să vă duceți la culcare. Cine mai bagă azi în seamă niște bătrâni senili și paranoici ca voi?