Vara statea de dimineata pana seara in fata Bisericii Sf.Elena si cersea.Nu prea avea succes din cauza staturii sale atletice si a varstei ce nu parea a fi foarte inaintata.Multi ii spuneau cu ura sa se duca la munca,sa faca ceva util,nu sa cerseasca,ca ce naiba?esti ditamai omul!!!

Nu-l deranjau prea tare remarcile batjocoritoare ale oamenilor si chiar continua cu incapatanare acest prost obicei al cersitului.Unii cersetori mai in varsta ar fi vrut ca el sa-si ia talapasita din fata sfantului locas, unul din motive fiind faptul ca,in ciuda statutului sau social,avea o oarecare trecere la tinerele credincioase care veneau duminica de duminica sa se roage pentru iertarea pacatelor pe care incepeau sa le comita din nou de cum ieseau pe usa bisericii,sau pentru aducerea acasa a sotilor adulterini,sau pentru avere sau cine stie ce alte dorinte.Pline de evlavie pana in maduva oaselor acestea lasau cateva monede sau chiar bancnote in mana totusi ingrijita si curata a ciudatului cersetor,gandind in constiinta lor ca daca ar fi avut alta pozitie sociala acesta ar fi facut furori in cercul de parveniti,cerc din care ele faceau parte cu fala…..Si ce bun ar fi fost de un amant……oftau afectate.

Pe timpul zilei manca ce-i pica din cersit,ba o felie de paine,ba un cocolos de coliva aruncat in palma-i de vreo batrana vaduva,un mar sau alta fructa,dar cel mai des covrigi….nu era pretentios,se multumea cu orice primea.Ceilalti cersetori ar fi vrut sa-l goneasca din acel loc,dar tineretea si puterea sa il faceau sa fie temut in randurile cersetorilor,orice incercare de indepartare a sa de acolo prin violenta soldandu-se cu capete sparte,maxilare dislocate,ochi umflati si multe alte grozavii…..Nu deranja si nu-i placea sa fie deranjat…..voia doar sa fie lasat in pace. Multi spuneau ca ciudatul cersetor ar avea de povestit,daca ar vrea,o istorie aparte,dar nimeni nu avea curajul sa-l intrebe despre viata sa……Era un tip tacut,vorbea scurt si la obiect,cand primea ceva de pomana rostea un “bogdaproste”din inima,aplecandu-si capul in fata samariteanului,dar nu cu umilinta,ci mai mult cu un respect ce trada nobletea sufleteasca a celui ce primea,cu mandrie totusi,sfanta pomana.Seara,atunci cand soarele scapata,se ridica de pe treptele bisericii si cu banii agonisiti intr-o zi de cersit cumpara in primul rand zece paini(totusi castiga ceva bani din aceasta indeletniciri!!!) iar apoi ,cu restul de bani cumpara salam;o ruga pe vanzatoare sa-i taie unul din batoane si o paine in doua parti egale,pe care sa le puna separat intr-o sacosa.Daca-i mai ramaneau bani,fugea repede in piata si cumpara de acei bani rosii pe care le varsa in sacosa cea mare unde erau cele noua paini si jumatate si batoanele de salam .Incarcat de aceasta povara,cu barba uda de transpiratie si coada de cal de la spate lipita de umarul vanjos,dadea fuga pe strada pietruita in capatul careia copii-fara-de-parinti isi faceau veacul pe tot timpul verii,ba mai furand ceva de prin buzunarele turistilor veniti sa priveasca maretia Batranului Fluviu,ori organizand tot felul de concursuri nautice,gen “cine poate trece pe sub slepul care se apropie,fara sa fie macelarit de elice?”sau cine ajunge primul pe malul calalalt al Batranului Fluviu devine sef peste mica sleahta de nefericiti”………

La aparitia sa,toate activitatile copiilor oropsiti de soarta incetau,un strigat general de fericire dadea semnalul ca isi facuse aparitia….TOMA!……Toti copiii s-au strans ciotca in jurul omului ce sufla din greu,transpiratia curgandu-i siroaie pe muschii bratelor si pe pieptul puternic….Ridica sacosa cea mai mare in aer:..”cine e sef azi?”intreba musculosul.”El e!,el e!”strigara copii in cor aratind spre o vietate plapanda ce reusise in ziua aceea sa traverseze inot Batranul Fluviu in cel mai scurt timp,in ciuda pericolului aparitiei curentilor ucigasi care faceau victime in fiecare an….Razand satisfacut,Toma inmana sacosa cea mare copilului plapand ce se pare ca tocmai devenise sef peste micul grup de copii-fara-de parinti…

--Astazi tu ai sa imparti mancarea,rosti Toma zambind si mangaindu-l pe crestet pe micul erou ce tocmai traversase Batranul Fluviu inot.

Mandru de noua functie,micutul inotator ceru un cutit care-i fuse repede adus…..daca se iveau unele comentarii cu privire la impartirea mancarii,recalcitrantul se trezea cu o scatoalca dupa ceafa impartita cu darnicie de vanjosul Toma…….Cand toti copiii zaceau cu foamea ostoita pe pietrele strazii incalzite de soarele fierbinte al verii,o silueta se contura pe malul Batranului Fluviu….cu bratele arcuite in sus,cu toti muschii toracelui incordati la maxim,un trup tanar si plin de forta se arunca in apa tulbure a Batranului Fluviu…copiii se ridicara in picioare,si,de pe inaltimile strazii pietruite priveau cu o admiratie impletita cu teama cum trupul binefacatorului lor taia apa fluviului precum un bisturiu bine ascutit…..

Intors la mal,mica sleahta de copii il lua in brate cu strigate cristaline si nevinovate…..Toma ii mangaie pe toti pe crestet,apoi se retrase intre niste daramaturi,mancandu-si in liniste jumatatea de paine oprita dinainte,portia de salam ce i se cuvenea dand-o tot copiilor care se pare ca nu umplusera toate golurile din stomac……

………………………………………………………………………………



Vara trecuse de catva timp,aerul rece de toamna incepand sa bantuie,insotit de frunzele cazute ale copacilor ce strajuiau orasul de sute de ani…Cersetorul era ,ca de obicei pe treptele Bisericii Sf.Elena….

La un moment dat,o batrana sarmana ii dete o bancnota de valoare mare:ia-ti maica ceva sa-ti aduca noroc!…….nu apuca sa-i spuna cuvenitul “bogdaproste”ca batranica disparu in vartejul format de frunze vestejite……Toma,electrizat se ridica si se duse glont la o librarie;cumpara de acolo sfoara groasa,hartie si lipici;se duse mai apoi la un atelier de tamplarie,ii ruga pe cei de acolo sa-i dea niste bucatele de bagheta de lemn;cu indemanare,folosindu-se de sculele din atelier acesta le modela dupa vointa sa,in scurt timp construind un zmeu de toata frumusetea,dar,caruia,din nefericire ii lipsea coada.Merse grabit la atelierul de confectii din colt si facu rost de bucati de panza……La marginea orasului curentul de aer devenea din ce in ce mai puternic….

Aduna toti copiii-fara-de-parinti si-i duse la marginea orasului…. Dupa ce inalta zmeul in taria cerului mohorat,dadu sfoara ce-l tinea pe acesta in frau copilului care era seful slehtei;disparu apoi fara urma pret de cateva ore…La lasarea intunericului copiii au strans zmeul si s-au dus infrigurati in barlogul lor,gasind acolo salamul si painea mult asteptate.

A doua zi,placandu-le cum zmeul facea fel de fel de rotocoale in aer,copiii s-au dus din nou la marginea orasului ca sa-l inalte.Pe drum lumea vorbea de necunoscutul care castigase Marele Premiu la extragerea ce avusese loc cu o zi inainte….Nimeni nu stia cine este dar banii fusesera ridicati totusi …..

………………………………………………………………………………

Copiii intrasera in panica pentru ca vantul puternic facea ca zmeul sa faca rotocoale periculoase,indreptandu-se uneori cu mare viteza inspre pamant…Iar frigul si umezeala toamnei incepeau sa-si faca simtita prezenta.

La un moment dat,dintr-un autocar de lux cobori un domn bine imbracat,care,cu un respect cu care ei nu erau obisnuiti,ii ruga sa lase zmeul si sa-l urmeze.Copiii o luara la fuga precum potarnichile.Barbatul elegant le striga cuvantul magic iar ei il urmara in tacere la autocar.Au fost dusi intr-o casa veche,renovata de curand unde primira haine si hrana din belsug.Casa ii primi cu sobele incinse,patuturile moi cu asternuturi curate abia asteptand sa-si primeasca noii musafiri……Cu toate acestea,viata dulce a lor mai era umbrita cateodata de scatoalcele primite de la profesori atunci cand nu-si faceau cu temeinicie lectiile.

………………………………………………………………………………

Vara urmatoare,cand toti elevii erau adunati pentru impartirea premiilor,inclusiv copiii-fara-de-parinti,in fata scolii opri cateva secunde un automobil parca prea lung,cu geamuri de care nu putea trece privirea;unul din ele cobori,din spatele lui aparand,cu coada de cal la spate,chipul zambitor al lui Toma….Acesta le facu smechereste cu ochiul,le flutura mana si le arunca tandru o bezea…..Disparu apoi in fierbinteala orasului….Innebuniti,copiii alergara dupa automobilul cel lung;ajunsesera astfel osteniti la marginea orasului…..Acolo,in taria cerului un zmeu bezmetic se lupta cu rafalele de vant cald;copiii cautara infrigurati omul ce strunea bidiviul aerian….Intr-un tarziu gasira un bolovan de piatra de care era legata cu strasnicie sfoara ce strunea aprigul zmeu…….


----------------------------------------------------------------------