Abia se topise zapada prin curte si bunicul a si inceput a repara terasa din fata casei stricata un pic de inghetul ce fusese in iarna care tocmai trecuse.
Nepotii erau si ei prin curte,alergau de zor dupa o minge ca la cata treaba avea bunicul numai de povestit nu era timp.Poate cand o fi o zi cu soare le spunea el uneori.Isi facea timp si pentru ei mai ales duminica.Nici bunica nu statea, avea un cos plin cu bobocei de rata abia iesiti din oua care pana mai ieri erau tinuti intr-o caciula mai veche.Forfota mare pe afara ,toti se saturase-ra de stat o iarna prin casa.Bunicul tocmai incepuse sa toarne betoanele cand din neatentie bunica a scapat cosul jos si toti boboceii de rata au ajuns jos, nu de la o inaltime prea mare ca bunica e micuta.Toti nu stiam cum sai scoatem ca sau strans mai spre mijlocul placi de beton.Soarel de primavara incalzea binisor betonul care foarte repede s-a si intarit prinzand acolo si micutii bobocei.Betonul e beton si cum sa scoti boboceii,doar nu era sa le rupa firavele picioruse.Zi de zi li se dadea apa si ceva de mancare acolo pe terasa lor.Au crescut ditamai ratoii cum rar poti vedea in satele noastre.A venit si toamna si cum stim s-au numarat bobocii.Erau toti.Spre seara bunicul a luat coasa si a tras o brazda si au cazut jos toti bobocii.Bunica a umplut un cogelator cu carne de boboc.
A venit iarna si apoi iarasi primavara.Stupoare, pe terasa din fata casei ieseau din beton boboci noi.Si asa de atunci pana in zilele noastre si poate si ani buni de acum incolo.