Anii au tabarit in pletele carunte ale batrinului , i-au zbircit obrajii sargi de atita vreme .Dupa atita trai , purta acum cu atita smerenie in spatele-I girbovit povara celor peste optzeci de ani ai sai .Fiind uscativ , cu fata palida si steaesa , doar licarul nevinovat al ochilor ascunsi printre rinduri ii mai tradau existenta .
Nu avea pe nimeni care l-ar putea tine de urit , doar gainusa cea batrina se mai urca uneori pe genunchii lui , ciupind domol din palma tremurinda a mosneagului .Crescuse copii , crescuse si nepoti , dar de acum vreo cinci ani nu mai primise nici o veste de la ei .Uneori , dorul il ducea cu pasi micuti prin odaita intunecoasa si umeda , miinile ii alunecau disperate pe peretii jilavi pin ace degetele gaseau ceva .Luind acel ceva de pe perete se indrepta incet , pipaind pina in tinda , unde vreo raza de soare ratacita si razleata ii lumina palm ace tinea cu atita apasare o fotografie roasa si ea de vreme .Mai intii privea indelung zarile prin fereastra mica de parca s-ar teme san u-l observe nimeni , apoi se aseza molcom pe un scaunel linga vatra si raminea asa atintit asupra fotografiei , unde singur nu mai descifra umbrele incilcite din ea .Pe urma , se scula mai vioi , de parca acea hirtie ii mai daruise un pic de viata si , apucind toiagul , iesea incetisor pentru a se mai scalda inca o data in lumina ademenitoare a zilei .
Hoinarea mult pe acel petice de pamint , unde in tinerete isi injghebase si el , ca toata lumea , o casa , o curte , o gradina .Ajungea pina la gardul impletit din
nuiele , apoi , parca temindu-se de cealalalta parte a razorului se intorcea inapoi spre casuta cenusie acoperita cu stuf putred .Mergea pe linga nucul umbros , pe linga ciresul plin de omizi , pe linga dudul , care de curind avea sa-i dee niste dude negre si carnoase , care atit de mult ii placeau .
Asa pribegind o zi intreaga , se trezea iarasi in casuta lui posomorita , ciugulea niste farimituri de pe masa de stejar , inghitea sec o gura de apa si se apuca de scotocit , pentru a nustiu a cita oara , dupa horn .
Avea mos Neculaie ascuns dupa horn un sac mare cu nuci pentru vreun oaspete ce-ar dori sa-i aline macar un pic batrinetile .Il gasise nemiscat , tot plin , asa cum il legase la gura inca toamna trecuta , cu atita nadejde ca va avea cui sa imparta nucile .