1.Un sentiment se smulge din mine
și înalță o catedrală
o tristețe deghizată în călugăriță
intră în dom
și întâlnește o bucurie pioasă
care se roagă la altarul unui crez sfânt
întunericul travestit în preot
împarte enoriașilor mir, tămâie și aghiasmă
cu mâini de tenebre
un vis ratat ia forma unui bețiv
care rostește blasfemii
și este dat afară din biserică
deodată, coboară un înger
învăluit într-o aură de lumină
și preotul dispare într-o ceață neagră
în strane stau entitățile personale :
entitatea gând se ceartă cu entitatea spirit
în ce privește o problemă de raționament
entitatea suflet se răfuiește cu entitatea sinelui
din cauza unei idei echivoce despre simțire.

2.Escaladez panta ascuțită a domului
pentru a ajunge la crucea din vârf
în căutarea îngerului personal
care mi-a părăsit ființa lăuntrică
ajung în vârf și pun mâna pe cruce
însă aceasta se preface într-un șarpe
ce mă mușcă
cad în hăul
cu jivine dezgustătoare
deschis de o depresie adâncă
din abisul subteran
mă privește răul
care și-a construit din slăbiciunile oamenilor
un infern sub forma unei piramide inversate
îmi recuperez entitățile împrăștiate
doar entitatea spaimă nu o mai găsesc
bâjbâi prin întunericul dens
și găsesc o ușă
dincolo de ea îmi zâmbește destinul
îl rog să mă salveze din infern
și mă preface într-un înger…
mă aflu din nou în catedrală
sub forma unui arhanghel
încerc să-mi iau înapoi
tristețea deghizată în călugăriță
dar aceasta mă refuză
pe motiv că sunt imoral
caut să-mi însușesc bucuria pioasă
însă mă respinge
sub pretextul că nu am crezuri sfinte
dezolat, rog visul ratat
să mi se așeze din nou în minte
și-i promit că va locui
împreună cu alte visuri mai mari
totuși nu-mi acceptă rugămintea
argumentând pe seama faptului
că sunt prea ancorat în realitate
îmi rămâne doar întunericul
travestit în preot
să-l absorb în mine
de atunci mereu un preot
predică înlăuntru
slujba moralității
lui mă confesez
când sunt deprimat
sau am luat în brațe un păcat
eu cred că toți oamenii
posedă în ei înșiși un preot
diferă doar predica.