poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2006-09-21 | |
1.Un sentiment se smulge din mine
și înalță o catedrală o tristețe deghizată în călugăriță intră în dom și întâlnește o bucurie pioasă care se roagă la altarul unui crez sfânt întunericul travestit în preot împarte enoriașilor mir, tămâie și aghiasmă cu mâini de tenebre un vis ratat ia forma unui bețiv care rostește blasfemii și este dat afară din biserică deodată, coboară un înger învăluit într-o aură de lumină și preotul dispare într-o ceață neagră în strane stau entitățile personale : entitatea gând se ceartă cu entitatea spirit în ce privește o problemă de raționament entitatea suflet se răfuiește cu entitatea sinelui din cauza unei idei echivoce despre simțire. 2.Escaladez panta ascuțită a domului pentru a ajunge la crucea din vârf în căutarea îngerului personal care mi-a părăsit ființa lăuntrică ajung în vârf și pun mâna pe cruce însă aceasta se preface într-un șarpe ce mă mușcă cad în hăul cu jivine dezgustătoare deschis de o depresie adâncă din abisul subteran mă privește răul care și-a construit din slăbiciunile oamenilor un infern sub forma unei piramide inversate îmi recuperez entitățile împrăștiate doar entitatea spaimă nu o mai găsesc bâjbâi prin întunericul dens și găsesc o ușă dincolo de ea îmi zâmbește destinul îl rog să mă salveze din infern și mă preface într-un înger… mă aflu din nou în catedrală sub forma unui arhanghel încerc să-mi iau înapoi tristețea deghizată în călugăriță dar aceasta mă refuză pe motiv că sunt imoral caut să-mi însușesc bucuria pioasă însă mă respinge sub pretextul că nu am crezuri sfinte dezolat, rog visul ratat să mi se așeze din nou în minte și-i promit că va locui împreună cu alte visuri mai mari totuși nu-mi acceptă rugămintea argumentând pe seama faptului că sunt prea ancorat în realitate îmi rămâne doar întunericul travestit în preot să-l absorb în mine de atunci mereu un preot predică înlăuntru slujba moralității lui mă confesez când sunt deprimat sau am luat în brațe un păcat eu cred că toți oamenii posedă în ei înșiși un preot diferă doar predica.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate