Cuvântul de azi: "Claudiatul".
Pe lângă sensul său giratoriu, de satelit desțelenit, revoluționându-se pe sine, claudiatul mai are, la nivelul simțului comun, trei înțelesuri principale:
1) Perioadă sau epocă asemănătoare cu pontificatul, remarcându-se prin absența simbolisticii sacerdotale mitrăplustiară înlocuită cu cea vivid-carnală îngerplusfiară, cu efecte covârșitoare la nivelul vulgului atins de idolatrie necondiționată.
2) Teritoriu liber, comitat aflat sub suveranitatea unei "claudii". Explorările incognito au scos la iveală caracteristici unice ale civilizației claudiatului, precum arhitectura bazată pe cleștar, medicina tactilă, academiile de senzații, cronicile pictate pe jad, templele crepusculare.
3) Un sens mult mai tehnic al cuvântului, este cel de rezultat al procesului de "claudiere". În urma acestui proces, asemănător cu cel al trezirii din matrice, individul afectat devine claudiat. Efectele psihosomatice sunt asemănătoare cu cele ale halucinogenelor puternice, inducând o dependență aproape imediată cu urmări surprinzător benefice pe termen nelimitat.

(Notă: extras din așa-zisul “Dicționar explicativ al dulcivorbei” . Dedicat unei individe incă neidentificate. Comisia de Control al Nouvorbei recomandă punerea imediată sub urmărire a elementului subversiv care încearcă subminarea nouvorbei de partid și de stat prin proliferarea dușmănoasă și retrogradă a unei limbi paralele.)