După treizeci de ani în pădurea Gârbova s-au întâlnit frunzele din statul Rama, Linco și Wiesana, pentru a-și depăna amintiri, întâmplări și evenimente din adolescență. Foștii colegi, sunt astăzi frunze cu greutate în pădurile de conifere și foioase de pe Planeta Hagimura. Ei sunt: frunza de fag Foruna, de stejar Stamina, de brad Brandon, de pin Pentagonos și de molid Moronix. Primul dintre colegi care lua cuvântul, le spuse celor prezenți:
- Când eram mai tinerel, lumea toată era a mea. Aveam vise fel de fel, ce iute, mai trece vremea! Când mă uit acum la ace, pot să realizez oare? Asta-i viața nu ai ce face, totul este o schimbare. Și colegul meu molid era drept nu cocoșat. Conifer, zdravăn solid, s-a strâmbat cu adevărat. Pinul ce statea în față, era primul la geometrie. Ce-a ajuns acum în viață? Inspector la Primărie. Alergam după brăduțe, chiar și după pinișoare. Erau și ele mai drăguțe, sensibile la tot ce-i floare. Ce de fițuici făceam! Vremurile acelea sunt apuse. Glumeam de ne tăvăleam, tinerețea, cum se duse?
Pinul Pentagonas, emoționat de cele auzite de la coleg ,le spuse foștilor colegi:
- Am ajuns expert în acest stat. Am funcție, nu glumă, frate. Am valoare de necontestat, nu zic, zău că sunt în etate. Acele chiar de nu-s dese, ce contează, dragi amici? Am gusturile cele mai alese, nu fumez, nu beau, nu am vicii. Pinuța, scumpă și adorată, stă acasă, nu muncește. Am pinișori, sunt tată, inima-n piept îmi crește. Eu sunt mulțumi în viață, am avut doar zile bune. Fără nori și fără ceață, colegul Molid ce ne spune?
Molidul Moronix, luat prin surprindere, le spuse:
- Nu pot să vă zic prea multe, sunt șomer, nu o duc bine. Viața mea este precum un munte, cu urcușuri și obstacole pline. Nu am fost nicicând de soi, ca un brad sau ca un pin. Nu am rezistat la ploi, trunchiul abia că mai mi-l țin. Nu mai sunt bun nici de foc. Care este al meu final? Mintea nu imi merge deloc, ori la bal, ori la spital. După treizeci de ani, care este acum bilanțul? Toți aveți slujbe și bani, eu mi-aș pune-n jur doar lanțul.
Frunza de fag Foruna , agitată îi zise fostului coleg:
- Colega, te-aș lua la fermă, să păzești frunze de arțar. Acolo e multă beznă, nu avem chiar nici un far. Trebuie să te ții de treabă. Nu bârfești și nu fumezi. Nimic să nu faci-n grabă, toate mișcările să le vezi. Zi mersi, eu te-am vazut după atâția ani de zile. O speranță a apărut în vremurile astea umile.
Frunza de stejar Stamina, sări de la locul ei ca arsă și le spuse:
-De ce să-l ajute Fagul, pe coniferul ăsta Molid? Știți să treceți oare pragul? Vă loviți cu toți de-un zid. După treizeci de ani, mai bine, ce reflexe mai are surați? Vrăjeala asta nu ține, toți sunteți niște sonați. Ce să mai păzească și el? Frunze, frunze, frunzișoare. Este ramolit, bătrânel, fără forță, amici, moare. Neamul nostru de foioase, unul este pe Planetă, de ce să tragem ponoase, pentru această marionetă?
Bradul Brandon le apostrofă pe colegele lui:
- Atât să am eu sănătate, câte foioase nu sunt sărăcuțe. O să-mi dați acum dreptate, câte lemne nu au ajuns bărcuțe.
Daca poți s-ajuți-n viață, vei primi și tu răsplata. Frunza de stejar e o cață, o face acum prea lată. Dacă
mâine se întoarce roata, cei bogați devin săraci, lasă mapa ia urgent lopata, chiar dacă asta nu le este pe plac.