AMICELE ( Marturisiri discrete ale unei domnisoare ) In lumea barbatilor roiesc vesnicele taine amoroase,iar cind tainele sunt prea multe, femeile vaduvite de atentia lor sufera si patimesc. Nu doresc a fi sclava minciunii. Seri la rind, stind la geamul meu adolescentin am visat la o dragoste romantica, sa am aevea un baiet puternic, ingenios , atent si iscusit in arta iubirii. Imi imaginam c-o sa-l intilnesc in plina strada,sau intr-un scuar de teatru. El se va apropia de mine cu un zimbet amabil, imi va intinde miina , ma va lua galant la brat si ma va pofti intr-o plimbare solitara pe aleile parcului autumnal... Trecea insa timpul si sperantele mele se adumbrau in picla asteptarilor. Baietii se fereau de mine de parca eram afumata cu par de lup. Cite unul parca-parca incerca sa ma curteze, apoi disparea, se dizolva rpintre lumea strazii sa nu mai revina. Abia intr-un tirziu de primavara ,pe neasteptate, am cunoscut in troleibuz un june roscat si inalt, cu bicepsi proieminenti si picioarele de atlet. Era un imberb cu bubusoare pe fata, dintii albi, mascati si buzele-i carnoase. Ma privea tintit, sever, incruntindu-si genele stufoase ce bateau in culoare albinoasa si desenind parca un zimbet in coltul gurii vorbea despre una si aceias... Descoperise, in timpul unei expeditii stiintifice ca in Africa ,reprezentantii tribului Cronga Yu... practica zoofilia cu babuinii... El povestea si singur ridea ca un zalud. Apoi... Flacaul veni intr-o seara, dupa ploaie, la randez vous... Ma chema sa facem o promenada prin boscetul de visini din vaiuga Pelinului. Nu-mi era delac interesant cu el in acea seara.Am mers la plimbare mai mult ca nu aveam ce face. Dupa lungi minute de tacere , ochii baiatului deodata parca se aprinse , bratele lui vinjoase m-au cuprins puternic la pieptul lui , in care inima-i se zbatea ca un soim rinit intr-o colivie.Luata prin surprindere , mai ca n-am dovedit sa inteleg cum m-am trezit la pamintul reavan, pe un covor de iarba si urzici.Abea cind o durere apriga mi-a strapuns cu mii de sulite corpul, mi-am dat seama ca-si satisface placerile , slobozind un urlet de satisfactie... Scapata din strinsoare , l-am tratat atunci ca pe o bestie , parasindu-l cu multa ura, blestem, ordonindu-i sa ma uite si sa nu mai indrazneasca sa-mi atina calea, daca vrea sa nu-l dau pe miina legii pentru ca m-a batjocorit. Ori ca s-a speriat de amenintarile mele , ori ca si-a atins scopul animalic, deflorindu-ma , dar mai mult nu l-am intilnit in calea mea niciodata. Ma straduiam si eu sa uit acel cosmar... Am jurat in sinea-mi sa nu ma mai intilnesc niciodata cu baietii , fata de care ,din acea zi, am inceput sa simt dispret si dezgust. Am marturisit necazul meu sufletesc Sabinei, colega de liceu, o fata inalta ,care mai de multi ani practica taecwandoul. Amica mi-a ascultat rabdatoare pasul , dupa care mi-a spus ca si ea s-a confruntat exact cu aceleasi dezamagiri la prima ei dragoste. Parea sa fie vesela , silindu-ma si pe mine sa nu ma amarasc , caci barbatii de azi, a zis ea, nu au nici o valoare in ochii ei. Nici unul nu poseda adevaratele maniere cavaleresti, nemaivorbind de arta iubirii... Stiu numai sa-si satisfaca placerile trupesti. Apoi mi-a explicat multe lucruri frumoase , descoperite in cartile inteleptilor lumii. Sabina era eminenta la invatatura , stia sa se descurce in problemele adolescentei...Mi-a propus sa-i fiu prietena credincioasa. Din seara ceea am jurat ca nu vom mai prieteni cu baietii. Sabina avea un caracter dur si acel juramint stiam ca trebuie sa-l pastrez cu pietate. Prietenia cu dinsa imi insufla mai multa siguranta, cu ea imi era interesant oriunde ma aflam. La liceu era conditii exelente pentru agrement. Chiar in vecinatatea caminelor fremata o padurice si, noi iaseam adeseori la natura , sa facem frigarui. Amica nu ma slabea nici pentru o clipa. Odata am chefuit linga rug , impreuna cu alte liceiene , pina dupa miezul noptii. Sabina se c-am pasionase de bere. Am fi stat acolo pina in zori, (era vara!), daca nu se abatu peste noi o ploaie nastrusnica. Amindoua sub o singura umbrela am alergat pina la coltul caminului , unde apa zgomotoasa bolborosea in jgheab. Ne-am oprit si, deodata , la lumina felinarului din prag , chipul jovial al Sabinei mi s-a deschis in toata frumusetea lui... Am simtit atunci o apropiere stranie de ea. Toata caldura pamintului coborise parca intre noi si...ne topea. Pentru prima oara am simtit alaturi de mine o adevarata gingasie, dorinta lacoma de a ma apropia de o fiinta iubita, care mi-a patruns cu fioruri prin toata fiinta. O forta magica ma atragea, ma apropia de ea - de chipul ei , de corpul ei zvelt, de buzele ei fragede, proaspete. Ne-am sarutat cu patima. Miinile noastre tremurinde , se strecurara pe rind sub rochiile de matase, ridicindu-ne poalele si cautind cu infrigurare sinii pirguiti, apoi lunecind sub chilotii fini, cu dantelute... Fiori si valuri de placere ma facura sa-mi pierd cumpatul. Picioarele mi s-au inmuiat , m-am lasat in genunchi, de parca eram doborita de un vraf de flori de lacrimioare. Nu ma mai speria nici ploaia , nici scaparatul fulgerului ceresc. Inconstientul ne domina pe amindoua. Sabina cu o dibacie uluitoare mi-a descheiat cu ambele miini sutienii albi ca neaua, m-a despuiat de chilotei.Parca molipsita de o boala fulgeratoare , am aplicat in urmatoarea clipa asupra amicei aceleasi miscari... In jur , din cauza orei tirzii, nici tipenie, dar ce ne pasa noua atunci!? Contemplam clipe superbe si dulci. Miscarile, palpitarile , mingiierile reciproce peste locurile intime de pe trupurile noastre ne aduceau noi valuri miraculoase de extaz. Sabina , ca si mine , slobozea gemete placute , acoperite de zgomutul usurel al ploii care mai batea cu stropii ei mascati in cupola neagra ca si noaptea a umbrelei. Traisem o jumatate de viata dar nu stiam ca pot exista asemenea placeri. Ceea ce nu o simtisem de la un barbat , acuma imi dadea cu multa daruire amica de liceu... Fusese o dragoste daruita reciproc, o descarcare de rele, de necazul cautarilor anterioare, de dezamagiri adunate pina la acea clipa astrala. Nici n-am observat cind ploaia conteni , iar printre zdrentele de nori , pe cerul inca negru ca smoala se ivira primele stele.Mirosea a ierburi si flori proaspete. Eram amindoua scufundate inca in adincurile fericirii , multumirii si placerii , nespus de bucuroase ca ne-am descoperit... Intr-un tirziu Sabina m-a condus , ( ma supuneam vointei ei ca o pisicuta oarba ) in odaia caminului , unde era uscat , placut, comod. Prin geamul intredeschis razbatea rumoarea calma a noptii. Sabina selecta o caseta cu muzica erotica. Abia auzita , in odaie plutea melodia duioasa a saxofonului. La lumina pala a luminarilor , tacute , ne-am dezbracat. Simteam necesitatea de ne continua daruirile corpurilor mladioase si infocate de tinerete. Limbile noastre se cautau ca niste serpi neveninosi , patrunzind cu evlavie si caldura in sefletele rascolite de senzatii nobile, senzatii inexplicabile , se revarsau in asternutul comun ca o lava de simtiri divine. Gemetele Sabinei , gemetele mele , adormeau peretii , florile din glastre , insirate pe pervazul geamului. Uitasem complet de lumea nterioara si exterioara a moralitatii. Placerile se adunau in faclia luminarilor sfiriietoare... Intelegeam pentru prima oara ce poate insemna adevaratele slabiciuni ale corpului de fata, dornic de a savura placerile pe care le poate descoperi natura si Dumnezeu. Roiuri de intrebari ( si nicidecum de regrete ) cucereau clipele si pestisorii colorati din acvariul odaii. Numai amica mea parea sa nu se intrebe si sa nu regrete nimic si insista cu mai multa perseverenta sa culegem de pe corpurile vlaguite de virtute cit mai mult rod din pomul placerilor. Simtisem pina la urma o feerica descatusare, regretele sau remuscarile de orice fel lipsind cu desavirsire... Nu gaseam un raspuns clar. A mai trecut o zi, si eu biruind sfiala am incercat a ispiti colegele mele , daca n-au observat ceva suspect in una din serile trecute linga coltul caminului. M-am convins ca ele nu cunosc si nici nu aveau de unde sti feeria adevaratelor taine ale fericirii trupesti. Pentru ele placerile veneau dintr-un subsol sumbru , ferecat cu mii de lacate , cheile carora s-au pierdut pentru totdeauna in haul... moralitatii umane. Am simtit ca incep sa ma trateze cu repulsie si dispret. Cineva chiar a scuipat a greata , acuzindu-ma ca sunt o depravata , numai ca am indraznit sa abordez aceasta tema.M-am acuzat ca sunt victima exploziei vagabondajului sexual ce s-a declansat in mizeria timpului de azi... Cit despre mine nu simteam nici un fel de remuscare. Traiam sub impresiile momentelor fericite , petrecute alaturi, impreuna cu Sabina. Asteptam nerabdatoare seara. Amica pleca de obicei la antrenamentele sale si venea tirziu, cind se facea noapte. Erau cele mai lungi ore care se scurgeau pe ceasurile pinzei lui Daly... Odata seara, cu o jumatate de ora mai de vreme decit de obicei auzii pasi de atlet ( asa avea mersul Sabina) pe coridorul lung. Inima a inceput sa mi se tulbure de emotii. Am alergat sa deschid nerabdatoare usa , cind in prag , ca un munte , cu zimbetul sau malitios , aparu tinarul care-mi fura cindva feciorelnicia. Tinea in miini un buchet mare de trandafiri purpurii , o cutie de bomboane , o sampanie, doua pocale de cristal zinganitor... Marturisi ca a venit sa se impace cu mine , ca-si cere scuze pentru cele intimplate si doreste sa redevenim prieteni sinceri si credinciosi. Ii ascultai palavrele si cu cit declaratiile lui deveneau mai inflacarate, cu atit fiecare vorba a lui ma irita la culme. Desi frumos ca un fante, chipes - un adevarat vis pentru o domnisoara de varsta mea - acum nu mai insemna pentru mine decit un trunchi de mesteacan putred, rece si acoperit pe alocuri de mucegai... Am devenit furioasa , l-am bruscat cu vorbe grosolane ,i-am aruncat buchetul cu flori cit colo, silindu-l sa plece de unde a venit. Dinsul potrivi ca e cazul sa rabde capriciile mele , sa-mi dovedeasca cu tot dinadinsul ca e cavaler sadea. A inceput sa adune argumente in sustinerea unei prietenii albastre , sa ma calmeze adica. Intre timp isi facu aparitia Sabina..Vazindu-ma atit de exaltata , inca pina clarifica lucrurile , se emotiona si mai tare decit mine. Fara multe explicatii , scapa citeva miscari iscusite in directia pretinsului cavaler si-l lovi fulgerator cu picioarele ei luigi in burta; apoi forfeca miinile ei pe linga beregata cogemitelui flacau. Meseria pe care Sabina o capatase la indelungile antrenamente era vadita si de temut. Ea se batea mai ceva ca un barbat care-si apara ceva scump si sfint. "Cavalerul" scapa din miini bomboanele, sticla de sampanie se facu tandari, explodind, iar florile sburara in urma lui, cind , asa atlet cum era , o lua la sanatoasa , coborind cite 3-4 scari odata... Răfuindu-se cu vizitatorul nepoftit, Sabina mă cercetă minuțios să-i mărturisesc cu lux de amănunte cum sau întîmplat toate și cum de a îndrăznit acest tip să dialogheze cu mine… Am realizat că amica a devenit foc de geloasă. Mă dojeni , aducîndu-mă pînă la lacrimi. Cînd mă liniștii, mi-a cerut, calmă, să-i mai jur odată fidelitate și credință, asigurînd-o că nu o voi schimba cu altă amică niciodată. Într-un tîrziu, ca să-i dovedesc adeziunea , am acceptat ritualul jurămîntului. Mi-am spart cu o lamă vîna de la mînă, picurînd pe o băsmăluță sîngele meu peste al ei… Sabina mi-a spus atunci, că acest ritual constituie legăzura noastră conjugală pentru toată viața, pînă la moarte…
După acea logodnă o lună de zile i-am făcut pe părinți să se neliniștească grozav. Părăsirăm amîndouă liceul și am plecat într-o călătorie la munte. A fost o adevărată lună de miere, pe care n-am s-o uit toată viața! Sînt și azi sub acele impresii de paradis. Cer albastru, răcoarea austeră a pinilor cu cetini verzi, cîntecul și trilurile diferitor păsări! Apoi nopțile de la Slănic, cu plimbările noastre ademeneitoare pînă la Cabana din deal. Atunci am simțit în persoana Sabinei un adevărat înger ocrotitor, care îndeplinea alături de mine rolul unui bărbat viril și puternic, dar și tandru, satisfăcîndu-mi cu îngăduință capriciile de domnișoară. Mulți băieți încercau să ne acosteze, să ne curteze sau făcîndu-ne propuneri care mai de care, pline de măguliri. Rîdeam de naivitatea lor, străngîndu-ne amîndouă de mîini, în semn de solidaritate și credință de nezdruncinat. Eram fericite că am izbutit să creăm mai mult decît o adevărată familie…