Si daca m-as transforma in micul print si as sta de
vorba cu oamenii din mine...ce fel de oameni as
intalni? Cu siguranta as intalni vreo 3-4 care nu-mi
vor placea...unul din ei ar fi...superficialitatea,
apoi inconsecventa, nerabdatorul...pentru al patrulea
mai stau pe ganduri pentru ca nu il gasesc...ma
gandesc ca pana la urma iti trebuie curaj sa te vezi
asa cum esti...cred ca al patrulea este omul
trist...m-am nascut cu el...
Imi spunea Cezar ca nimeni niciodata nu va rezista
langa mine pentru ca ma agat prea mult...oare intelege
cineva nevoia mea de afectiune...eu am ce sa daruiesc
si nu ma tem !Cineva va dori sa inteleaga , sa accepte
o va face...nu cred in " azi daruiesc mai putin ca el
sa nu se simta sufocat"...cred in " fac pentru ca asta
simt" , in al tine de mana pentru ca pur si simplu asa
simt, cred in a saruta ochii celui drag pentru ca asa
simt iar daca el nu are libertatea sa primeasca
probabil ca...." nu suntem din acelasi film"
Este lung drumul prin mine...sunt locuri atat de
adanci incat imi este frica sa intru acolo...imi plac
camerele luminoase unde ma intalnesc cu omul cu
sufletul bun, cu omul cald, cu omul drept, cu omul
sensibil, cu copilul din mine, cu omul creator, cu
omul care are umor si doamne uite cati oameni locuiesc
in mine si cati or mai fi si nu-i vad...
Hmm........ciudata usurinta acesta cu care ma
deschid..mereu am indus in eroare si putini cred si
vad din ce arat si parca uneori imi e ciuda..eu, eu
iubesc oameni din mine, cei care imi plac...pe cei care
nu-mi plac rareori ii infrunt...uneori strabat camere
in care sunt depuse batalii, batalii pe care le-am
pierdut si ma intristez...chiar daca mi-as dori sa
schimb ceva stiu ca nu exista solutie si ca oricum as
fi pierdut.Nu este nimic rusinos in a cadea,
probabil...hmm...ciudat, cum ma ridic de fiecare
data..este mai dureros pana constientizez ce mi sa
intamplat apoi ma ridic atat de brusc ca nici nu imi
dau seama...
Schimb cararea si aici il gasesc pe omul besmetic..el
alearga dupa fiecare raza de soare si vreau sa-i spun
sa se opreasca pentru ca asa nu va ajunge nicaieri dar
ma opresc si nu-i spun nimic si el face parte din mine
si-l va ajuta probabil alt om din mine...cred ca omul
cu mintea desteapta si plec mai departe.
Undeva intr-un colt este...cine-o fi?...este femeia
din mine...femeia care asteapta, spera, rade,
plange,iubeste si raman sa o privesc...si tac.