poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2006-07-30 | |
Viezurii stăteau cuminți în cutia lor. Maglavit Popescu îi scotea unul câte unul, îi așeza pe spate ca să le curețe lăbuțele bine și apoi le dădea drumul încetul cu încetul în lumea reală.
"Da", profesorul Spânulescu Linguraru era într-una din zilele lui bune "viezurii, acești vecini primejdioși ai nopților noastre cu lună au fermecat întotdeauna omul. În Egiptul antic viezurii erau venerați alături de pâinea teht cu tărâțe- se spune că viezurele ar fi adus tărâțele pe pământ și ar fi ajutat pământenii să obțină alcool din ele- zeul MUF era legat în mod intim de viezure. Strabon spunea chiar că "viezurii ar fi inventat berea egipteană, cea care a condus la o decădere vizibilă a moravurilor în epoca lui Ptolemeu II. Presocraticii spuneau " ita hitom no merita" atunci când discutau respectuos despre viezure, închipuindu-și că în acesta zace unul dintre cei mai puternici daimoni, Groposilah. Alexandru cel Mare se spune că ar fi avut un viezure sfătuitor în campania din Persia. La fel și împăratul Caracalla care și-a făcut viezurele șambelan de onoare lăsându-l să atenteze și la farmecele împărătesei. Viezurele actual vine din limba franceză , fiind compus ca "vieux Ezure" deci bătrânul (și înțeleptul) Ezure..."
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate