Alina


Era o seară de iarnă, uscată, fără pic de zăpadă nici măcar un ochi stingher de gheață nu mărginea trotuarul, senin și nu prea, semne prevestitoare ale ninsorii erau, dar cam degeaba. Mergeam cu bunul meu amic Marius spre birt să cheltuim puținii bani storși cu sfruntate minciuni, de acasă. Am văzut-o lipită de o vitrină enormă umplută cu specialități de panificație. Nu o mai văzusem de mult, chiar uitasem că exista așa că am traversat să schimb două vorbe, poate trei.
Se plictisea sau aștepta pe cineva care nu mai apărea așa că am cooptat-o imediat în grup și am schimbat destinația spre un birt mai ieftin ca să ajungă banii pentru trei.
Birtul era infect, plin de navetiști care așteptau ultimele autobuse spre localitățile din jurul orașului. Singurul lucru bun era o sobă cu lemne care ardea hotărât pe peretele din stânga. Am alungat rapid doi bețivi și ne-am așezat la masa de lângă sobă, pe ea am lăsat-o chiar lângă peretele încins. De la bar am luat trei bitter-uri de Sibiu și am început să le sorbim în tăcere. Noi tăceam, ea vorbea, mâinile mici îi erau roșii și înghețate, crăpate pe alocuri, fața la fel de frumoasă cum mi-o aminteam dinainte avea desenate niște cearcăne negre care îi adânceau, artificial parcă, privirea. Abia după vreo zece minute îi trecu tremurul și începu să mai și zâmbească. Un animal remarcabil cu un nivel intelectual de mâță dar și cu eleganța și langurozitatea ei. Mi-a spus cât de speriată era de perspectiva unei nopți afară pe frigul ăla. Am liniștit-o, în capul meu deja se învârteau o sumă de rotițe la turație maximă. Nu va petrece noaptea afară, de altfel și mie mi se făcuse frig lângă soba încinsă.
Am terminat băuturile destu de repede și ne-am îndreptat spre blocul unde stătea un fost coleg de bancă care printre altele deținea o casă nelocuită la două străzi mai jos. Am fluierat și și-a scos imediat capul pe geam,avea o mamă nebun-alcoolică și se învățase să reacționeze instantaneu. În câteva secunde o legătura destul de serioasă de chei mi-a vâjâit pe langă ureche, sunt sigur că ar fi vrut să-mi spargă capul dar cumva îl înțelegeam, nu era prima dată când îl deranjam în astfel de situații. I-am mulțumit cu un gest obscen la care mi-a răspuns cu un zâmbet larg, eram sigur că va mai exersa aruncatul la țintă.
În mod surprinzător, Alina a scos o bancnotă mototolită din buzunar și am făcut cale întoarsă pâna la primul magazin non-stop de unde am luat o sticlă de coniac Arad și un pachet de țigări proaste.
Casa, ca orice imobil nelocuit de ani buni era umedă și cumplit de rece, pe balustrada de fier care însoțea scările aveai impresia că-ți vei lăsa pielea de pe mâini, parcă era mai frig decât afară. Eu, cunoscător al locului i-am condus spre singura cameră care putea fi folosită, la care împreună cu proprietarul de drept îi acoperisem geamul dinspre stradă ca să nu se vadă lumina dată de becul atârnat cu două sârme de plafon. Soba era în colțul din dreapta, expert am tras șuberul și am aprins focul dând gazul la maxim. Pe cele două paturi, de altfel singura mobilă existentă era o abundență de pături claie peste grămadă. Am ales trei mai puțin jegoase și ne-am așezat în jurul gurii deschise a sobei ascultând liniștitorul sunet al flăcarii de gaz. Arătam ca trei corturi indiene având ca totem, în vârf, capetele noastre. Pe pereți au început să apară mici picuri de condens, încăperea începea să se dezghețe.
Alina cu un gest de scamator a scos sticla de Arad și cu unul de specialist i-a extras dopul cu dinții. Sticla trecea de la unul la altul și în curând n-am mai simțit deloc frigul. Fumam și suflam fumul în sobă focul făcându-se portocaliu ori de câte ori vreo răsuflare îi deranja arderea albastră.
Am renunțat la corturi întinzându-ne ca niște pisici anchilozate, în cameră era cald și bine, m-am îndreptat spre un pat, cel mai aproape de gura sobei și am început să-l aranjez. Sub aproximativ trei pături am dat de un cearceaf bine lipit de saltea cu ceea ce bănuiam a fi spermă uscată. Se pare că și fostul meu coleg de bancă deslușise modul de utilizare a imobilului. L-am dezlipit cu un zgomot ca de bandă adeziva lipită pe ceva lucios, l-am aruncat într-un colț și am aranjat peste petele cafenii cea mai curată pătură pe care am găsit-o. Între timp Marius se porni să exploreze restul casei, se auzeau fojgăituri și diverse alte sunete care caracterizează o cotrobăială.
Alina rămăsese în dreptul sobei și se uita la mine cu o privire interesantă, știa că urmează să facem sex, ăsta era târgul nerostit dar parcă spera ca totul să se fi întâmplat din prietenie sau poate milă. Asta a declanșat în mine și mai mult dorința să o am, profilul ei luminat pe jumătate de flăcări și jumătate de becul de șaizeci de wați mi-a stârnit două dorințe deloc contrarii: să o mângâi și să o pătrund dar mai era și Marius care împărțea cu mine aceleași drepturi chiar dacă nu și sentimente.
A apărut pe ușă cu un pick-up extrem de vechi în brațe, un disc între dinți și un flacon de plastic în buzunar la geacă. El era un geniu al electronicii așa că a pus monstrul în funcțiune în mai puțin de cinci minute. În sticlă s-a dovedit a fi pălincă cu un miros destul de dubios de terebentină așa că eu și Alina ne-am oprit la jumătatea de Arad rămasă.
Ca un bun DJ, Marius a pus singurul disc existent și care s-a dovedit a fi unul cu o poveste despre o prințesă care își caută iubitul. A stins becul și s-a așezat în fața flăcărilor sugând bebelușește din sticla de pălincă, îl auzeam înghițind și sughițând periodic. De câte ori ridica sticla la gură reflexe ciudate se împrăștiau pe pereți.
Am luat-o pe Alina de mână și i-am simțit asprimea pielii din palmă, am condus-o spre pat. Am îngenuncheat unul în fața celuilalt, nu din pioșenie, doar că era cea mai comodă poziție în acel moment iar eu doream să-i văd jocul flăcarilor pe piele. Geaca și-o dăduse jos de mult, avea un jerseu cu năsturași pe care i-am desfăcut unul cîte unul lăsând-o în tricou. Avusesem dreptate focul se juca pe brațele ei în culori fascinante. Am încercat să-i scot tricoul dar și-a lipit mâinile de corp a apărare. Știam că se culcase cu zeci de bărbați și că mai făcea câte un oral pentru o halbă de bere dar oare nu putea decât sub forma unui semi-viol ? Eu nu puteam, așa că am așteptat privind-o în ochi și în acelaș timp urmărind cantitatea de pălincă din sticla lui Marius, mai era destulă. Deodată ceva rupse tăcerea: " A fost o dată o fată de împărat..." Afurisitul de aparat tocmai se gândise să pornească. Am continuat să o privesc, făra să vreau ascultând povestea cu ritmul ei cumplit de monoton, fara avertizare Alina își dădu jos tricoul, corpul ei absorbea lumina și mi-o înapoia ca printr-un filtru mat. Am atins-o cu vârfurile degetelor fără să strâng sau să apăs, fără voluptate ca un orb care privește tactil o statuie, o statuie a unei târfe înlăcrimate. Se ridică și își dădu jos hainele rămase, le împătură cu grijă pe colțul patului, se apropie de mine și începu să mă dezbrace ciudat. Nepenibil. De obicei un bărbat dându-și jos pantalonii e ușor ridicol, nu știu cum dar atunci parcă hainele se transformaseră într-un soi de fluid.
Eram din nou în genunchi, față în față vreau să o sărut, se ferește, realizez că nu de mine ci de ea. Brusc povestea se oprește, Marius mai mult decât beat dăduse cu capul în pick-up iar acul sărise în zona moartă din mijlocul discului, îl auzeam bodogănind în timp ce circula câinește pe lângă pat. Alina parcă îngheță și luă o poziție profesională de "dă-i drumu și gata".
M-am uitat după Marius, boul își pierduse sticla. Pe o suprafață de trei metri pătrați reușise să o piardă! Fiind o fire rațională am reușit să o găsesc imediat, în spatele sobei, ușor deformată și cu pălinca aproape fiartă, mă mir că nu a explodat. În pielea goală și cu o erecție care mă făcea să fiu foarte prudent aproape de soba încinsă îi aranjez un culcuș, cu greu îl târăsc acolo și-i dau biberonul cu țuică și două țigări. Alina tremura goală pe pat, mă întrebam de ce dracu nu sa acoperă. Marius îmi atrase atenția să nu uit să-i spun când îi vine rândul, l-am asigurat ca am o memorie fenomenală, mai trag un gât de Arad și fumez iute o țigară. Mă întorc în pat luând sticla cu mine, Alina continuă să tremure așa că îi întind coniacul și ia o înghițitură lungă.
Pun mâna pe ea, e rece, nu doar ca temperatură, e rece-rece. Nu mai pot să fac nimic, doar n-am să mă masturbez într-o femeie. Mi se duce și erecția, habar n-am ce să spun sau să fac. M-am întins cu nasul înfipt în ceafa ei și îmi vine să plâng. Atât mai îmi trebuie sa plâng în brațele, sau mă rog ceafa, unei târfe.
În secunda următoare am avut un moment de clarviziune, o revelație pe care am simțit-o cu văzul, cu auzul, cu pielea de pe mine: lumina flăcărilor, gâlgâitul țuicii pe gâtul lui Marius și am știut ce lipsea. Am bâjbâit puțin sub pat și am simțit cum Alina se detensionează..."A fost odată ca niciodată...." Ne-am ridicat din nou unul în fața celuilalt și de data asta n-am mai lăsat-o să-și ferească gura.
Dimineața l-am băgat pe Marius într-un taxi după ce l-am convins pe șofer că n-o sa-i vomite în mașină iar eu am condus-o pe Alina până unde mi-a dat voie, adică până într-un parc, se pare aproape de casa ei. Am sărutat-o de plecare iar ea a dispărut într-un pâlc de case.
Nu știu de ce, tot drumul într-acolo, m-am uitat la adidașii ei rupți în vârf.